”Dacă ești Tu, Doamne, poruncește-mi să vin la Tine pe apă”.

Astăzi suntem așezați de către Sfinții Părinți în fața unei mari provocări. În Duminica a IX-a după Rusalii, Sfinții Părinți au rânduit a ne prezenta un episod din viața Mântuitorului, nu este vorba despre o pildă sau despre o parabolă, ci pur și simplu este un fapt de viață.

Pentru ce a venit Iisus pe pământ?! Ca să rămână El, Dumnezeu, acolo și noi, aici, niște păcătoși?! Nu, a venit să ne arate cum se face! Nu neapărat ce se face, ci cum se face! Ați simțit, vreodată, nesiguranță la Mântuitorul? Atunci de ce simțim la noi?!

Cu toți alergăm după vindecare. Cu toții credem la un moment dat că dacă am așeza o scară a necesităților noastre, sănătatea ar fi pe prima treaptă. Chiar există și o vorbă, ”dacă avem sănătate, avem de toate” sau ”să fim noi sănătoși că le facem pe toate” și acestea ne mărturisesc că tot ceea ce înseamnă neputință a omului este interpretat ca și când dacă am avea, am fi mai fericiți.

O invitație la a ne motiva că se poate trăi frumos, în echilibru, alegând viața… colorată în locul celei alb-negru, primind și dăruind bucuria acceptării faptului că suntem diferiți și este minunat așa. Să ne amintim că în spatele fiecărui nume dintr-o statistică seacă se află un om unic prin emoțiile și experiențele sale de viață.