Noi întotdeauna când primim un mesaj, vedem partea dureroasă a lucrurilor, partea care este mai puțin plăcută, partea de forțare, pentru că așa am fost educați. Știți că de când suntem mici, atunci când ne ducem la Grădiniță, ni se pare că ni se face program, ni se pare că ni se răpește din libertate, dar, dacă tragem linie după ce ieșim la pensie, datorită Grădiniței pe care am făcut-o mai serios sau mai puțin serios, avem și o pensie și avem și nepoți pe lângă noi și așa mai departe, dar acestea aflându-le prea târziu, câteodată este prea târziu.

Este, iată, Denia din dimineața zilei de joi, adică este miercuri seară. Înainte de a intra în tema Deniei din această seară, vă mărturisesc că am primit, în zilele acestea, foarte multe mesaje, de altfel foarte la modă, despre când se vopsesc ouăle. Poate nu știați că adevărata problemă nu este Săptămâna Patimilor, c-o fi, c-o păți, ci este când se face aia, când se face ailaltă sau de ce se face una și alta. Și după ce am răspuns, așa, ca la școală, când se fac toate cele, răspunsul meu nu a fost bine primit pentru că s-au făcut niște explicații împotriva explicațiilor mele și mi s-a spus:

Timpul are deja un alt gen de a intra într-o rânduială. Trebuie să învățăm ceva, timpul lucrează numai în favoarea noastră, dacă știm să îl lăsăm să curgă așa cum trebuie.

Gândiți-vă ce ați face dacă vi s-ar deschide perspectiva că toate zilele trebuie să stea în valoarea ultimei dintre ele, poate că mai aveți de trăit 80, 100 de ani, dar toate zilele să stea în valoarea ultimei dintre ele! Va fi o revoluție! Mintea noastră va începe să lucreze altfel! Nu ne vom mai așeza gândul la ce facem mâine. S-a încheiat! Am scăpat de 99% din probleme care întotdeauna ne trag astăzi de mânecă, pentru ziua de mâine! Și ce fac? Ne fură ziua de astăzi!