Să ne gândim la ce înseamnă unicitatea noastră!

Chiar credem că pământul ăsta al nostru e lăsat de Dumnezeu de izbeliște?! L-a creat Dumnezeu și a plecat de lângă el?! Două dintre întrebările cu răspunsuri pe înțelesul tuturor formulate de părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, în predica sa de astăzi, în ziua Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul. Îi mulțumesc părintelui pentru îngăduința de a-i reda cuvântarea aici, pentru a ne inspira pe mine și pe cititorii mei să îi urmăm îndemnul de a ne trăi viața frumos și… unic așa cum suntem fiecare în parte.

”Multe erau văduvele în timpul lui Ilie, dar acesta a fost trimis numai la o văduvă din Sarepta Sidonului”.

Astăzi, în plină vară, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul ne vorbește despre secetă, despre ploaie, despre milostivirea lui Dumnezeu și despre faptul că niciodată nu vom ști dacă suntem casa la care Dumnezeu trimite harul Său, dar toată viața trebuie să fim pregătiți cu aceste case ale sufletului nostru, să primim înaltul oaspete, adică harul lui Dumnezeu.

S-a transportat acest Ilie Tesviteanul din Vechiul Testament în Noul Testament, iată că Mântuitorul a ținut să îl mărturisească în timpul propovăduirii Sale pe pământ, pentru că de la Ilie avem de învățat multe. Sfântul Proroc Ilie a fost un luptător pe acest tărâm al credinței care se întâlnește cu un alt gen de credință! Să știți că păgânii cred și ei! În terminologia noastră, păgâni sunt numiți cei care cred în altceva, dar să nu credem vreodată că păgânii sunt necredincioși sau că ateii sunt necredincioși! Nu, ateii cred într-un alt gen de abordare a legăturii cu divinitatea! Neagă ceva, după cum noi, cei care credem în Dumnezeu, negăm ceea ce țin ei! Așadar, credința ne leagă pe toți!

Pentru că astăzi, Sfinții Părinți au rânduit a ne aduce aminte că și Mântuitorul a vorbit despre Ilie Tesviteanul, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, cel din Tesba Galaadului, suntem datori să vedem puțin dacă nu cumva noi ne amăgim crezând că și noi suntem între cei la care va veni Ilie! Și atunci, Mântuitorul ne spune foarte clar un lucru foarte interesant despre identitatea noastră: ”Erau multe văduve în Israel și numai la una din Sarepta Sidonului a fost trimis Ilie”. Mulți erau leproșii în vremea lui Elisei, ucenicul lui Ilie, dar numai unul s-a vindecat, Neeman Sirianul! Așadar, suntem ”extrași” pentru vindecare dintr-o masă de oameni. Identitatea noastră trebuie să fie foarte atent ”extrasă” dintr-o zonă de conflicte, dintr-o zonă de interese ale altora, dintr-o zonă de egalitate și egalitarism care face numai rău, face ravagii! Aaa, văduvele erau egale prin faptul că își pierduseră soțul! Și totuși, numai la una a venit Ilie. Erau egali în diagnostic mulți, erau leproși, dar numai la unul a venit vindecarea.

De ce să ne adunăm în cete și să ne strigăm drepturile într-un fel sau în altul, de vreme ce Dumnezeul în care credem noi ne ”extrage” din mulțime, nu ne lasă să trăim în mulțime?! Nu este o proporție, din câte văduve erau acolo să fi trimis la una, la două sau la trei, nu, la una singură! Unii singuri suntem noi, cei bolnavi, pe de o parte, pentru că leproși suntem toți, adică avem nevoie de curățire, avem nevoie să fim din nou luminați, avem nevoie să ne redobândim o resetare a întregului organism. Suntem mulți, dar numai unul, în chipul lui Neeman Sirianul, a primit vindecarea de la Elisei, ucenicul Sfântului Proroc Ilie și iată că din cealaltă categorie, numai o văduvă din Sarepta Sidonului a primit vizita Prorocului Ilie. Ce vreau să vă accentuez prin aceasta? Cum funcționează stilul și modul de selecție în lumea de dincolo.

Ne-a lăsat Dumnezeu, încă, pe fața pământului, albina, care a fost cercetată din toate punctele de vedere: de la sfârșit, adică mierea, produsul final, cercetat de nutriționiști, iar din partea cealaltă, modul de viață, prin organizare și, Slavă Domnului, mai avem multe de învățat ca să putem trăi și noi ca într-un stup! De multe ori, noi în orice societate, în orice UAT, dacă vreți așa, trăim haotic, pentru că toți vrem să facem de toate, adică să fim regine! Și asta nu e bine pentru că într-un stup există o singură regină. Există chiar și trântori, care există și la noi, sunt sponsorizați de stat, au burse sociale, nu poți să te duci acum să culegi caise dintr-un pom că nu ai cu cine! Există principiul acela… profund al societății românești, ”decât doi lei la soare, mai bine un leu la umbră”!

– Dacă mă vede vreun vecin că fac ceva? Îmi taie ajutorul ăla, așa că vedeți-vă de treabă! Mai bine iau ajutorul la jumătate, stau la umbră, liniștit, un an de zile! 12 luni, nu așa cum mă amăgești dumneata să muncesc!

Dacă am avea în vedere faptul că în stup sunt și trântori, știți ce bine ne-ar ședea să avem un grad de acceptare mult mai avansat? Din munca a zeci de mii de albine e loc și pentru trântori, pentru că ei vor participa la ritualul de împerechere, vor duce mai departe activitatea și natalitatea în stup! Nici nu știm noi care este rolul celui care stă la umbră pe doi lei, nu pe un leu cum crede el, pentru că jumătatea cealaltă este impozitul, vă explic eu! Dumnezeu ne-a prezentat albina ca să vedem și noi cam cum se conduce ceva și care este secretul unei conviețuiri deosebite, anume acela că fiecare albină știe ce are de făcut din programul pe care îl are de la naștere! Dacă unui om i s-au dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, albinei i s-a dat o funcție, albină lucrătoare!

– Dumneata dai din aripi, zbori patru kilometri pe zi, te întorci, vezi cam un milion de flori în 40 de zile cât durează viața dumitale și la sfârșitul ei, dacă tragem linie, produci fix o linguriță de miere.

Acesta este destinul unei albine lucrătoare. Mai sunt altele care sunt responsabile cu aerisirea stupului, mai sunt altele arhitect, care merg de colo, colo și măsoară, cum nu putem noi să măsurăm cu laserul, toate celulele pe care trebuie să se așeze ceara care să depoziteze mierea! Acelea sunt albinele-arhitect, dar tot 40 de zile trăiesc și ele! Mai sunt albine care se ocupă cu aerisirea. Cum avem noi, aici, aer condiționat, ele bat din aripi și fac ventilație! Altele se ocupă cu igienizarea, fac curat! Dacă se întâmplă cumva să fie vreun șoarece în stup, să știți că nu se chinuie să îl dea afară! Imediat îl înțeapă cu venin și îl ”cămășuiesc” cu ceară astfel încât orice bacterie care ar putea să devoreze șoarecele să rămână acolo, izolată. Va să zică, asta este activitatea din stup. Și totuși, albina a mai fost creată și pentru altceva! Din măsurători s-a calculat că din punct de vedere aeronautic, ea nu poate să zboare, nu trebuie să zboare! Fizicienii au luat-o pe toate părțile, i-au măsurat aripile, au măsurat unghiurile, au măsurat curenții de aer, balistic, în tot felul, și au spus că așa ceva nu există, deci, această vietate nu trebuie să zboare conform legilor Fizicii și Aerodinamicii! Și s-a stabilit ceva: da, este adevărat, dar ea nu știe! Albina nu știe și atunci își face datoria! Să vă aduc acum cu picioarele pe pământ!

În anii `70, `80, la începutul studenției mele în București, când erau călduri de cădeai din picioare, am prins Bucureștiul când avea șantier în centrul lui, lângă magazinul Unirea, pentru Metroul 1, că nu exista atunci nici în discuție Metroul 2, iar Dâmbovița și șoseaua trebuia să fie în același loc. Era un praf foarte gros, curgeau apele pe noi și în luna august era apa oprită pentru că se făcea celebra lună de revizie în toată țara, nu numai în București! Dar noi nu știam că este încălzirea globală și funcționam! Acum nu mai funcționăm! De ce? Pentru că știm! Știm care e problema, știm că de fapt, stratul de ozon s-a rărit, una, alta! Ca și când niște albine ar fi chemate în stup și le-ar spune regina:

– Vai, fetelor, îmi pare rău să vă spun, dar noi, cu aripioarele astea și cu trupurile și încărcătura pe care o aducem, nectarul și toate cele pe care le transportăm, noi nu trebuie să zburăm!

– Păi, de ce am zburat până acum?!

– Că n-am știut! Dar acum știm! Nu mai zburăm!

S-a încheiat! Nu vedeți că avem de învățat de la albine, viețuitoarele pe care Dumnezeu le-a lăsat să ne dea o pildă? Nu vedeți că dacă avem influențe din alte părți s-ar putea să ne autosabotăm tot ceea ce înseamnă progres și viață frumoasă?! Dacă stăm toată ziua cu urechea către televizor, că încep acum niște conflicte, da, bineînțeles, că s-au terminat de vândut tancurile din anii `60 și acum sunt generațiile `70, `80, trebuie vândute și acelea, dar ați auzit cumva de înarmare, în afară de ultimii doi ani, din anii `90 încoace? Nu! Păi și ce facem? Să știți că profitul cel mai mare a unei afaceri mondiale este înarmarea, nu e altceva! Să nu vă așteptați acum că dacă auzim despre conflicte, ele trebuie să se desfășoare neapărat așa cum știm noi din manualele de Istorie! Nu, fraților! Conflictele acestea sunt făcute special ca să poată să regleze economia mondială! Cum bine spunea Maica Tereza, Dumnezeu să o țină în lumină, ”noi nu trăim rău și nu flămânzim pentru că nu au săracii ce să mănânce, ci nu putem să săturăm pe cei bogați”! Suntem într-o lume în care nu putem să îi săturăm pe cei bogați.

Acum s-a și măsurat, oceanul este deja la a 13-a lună de încălzire a apelor, eu vă spun date statistice clare, pământul și toată atmosfera sunt în a 12-a lună de când fiecare lună a venit cu un record, vă imaginați că suntem într-un record după record! E un fel de măsurare a… aripilor și aerodinamicii planetare, când cineva spune că ”asta nu mai există”, adică asta e albina aia care zboară dar care nu trebuie să zboare!

– Anunțați-o că nu poate să zboare!

– Păi, să dăm o lege că nu poate să zboare pentru că potrivit Fizicii, ea nu poate să zboare?!

– A, nu știe? Păi, să știe!

Ăștia suntem noi! Nu știm că în Sarepta Sidonului fiind noi, va veni Prorocul llie! Nu știm că atunci când se continuă procesul de deșertificare a sudului României, vom fi cei mai tari cultivatori de orez din sud-estul Europei! Nu știm acest lucru dar nu trebuie să ne pregătim ca și când am fi așa! Nu știm că această încălzire ne poate ieftini facturile de la iarnă! De ce să nu vedem lucrurile holistic, din toate punctele de vedere? Se văita cineva prin anii `90 spre sfârșit:

– S-au făcut calcule și petrolul și gazele mai pot fi extrase numai până în 2013!

Se făcuseră niște calcule grozave și se purtau niște discuții, cum te întâlneai cu cineva, vorbeai despre gaze, așa cum se vorbește acum despre Ucraina! Și am întrebat:

– Dar de ce se termină?

– Păi, cu încălzirea globală!

– Păi, poate nu mai avem nevoie de ele!

– A, dumneata ești nebun!

2013 a trecut acum 11 ani. Eu prefer să fiu nebun sănătos! Nebunul acela care nu știe că nu poate să zboare dar, de fapt, el poate să zboare oricând numai că nu știe! Sfântul Proroc Ilie care a stat trei ani și șase luni să ne spună:

– Măi fraților, vine o secetă și o să cam murim de foame o parte dintre noi!

Lumea și-a consumat rezervele, e cam și cum ar spune cineva, acum, o prostie:

– Știți că de la ora 18 la 22 să nu mai faceți duș, nici să nu mai spălați!

Nu asta e problema! Esența problemei nu este asta! Esența problemei este o trezire a noastră, este o grijă a noastră de a trăi frumos, pentru că la un moment dat, se poate trăi și în ciuda sistemului! Observați, sunt tot felul de oameni care ies în față și își aduc aminte de toate datoriile, e o vorbă românească, ”să ne aducem aminte de morții noștri din pandemie și din altele”! Cui folosește asta?! E un circ care să ostoiască… setea de a se răcori pe timp de vară a unora care sunt foarte frustrați! Dar noi revenim la Sfântul Ilie. După ce a fost secetă, vreme de trei ani și șase luni, au avut de suferit nu numai câmpurile, nu numai oamenii, ci și animalele care s-au prăpădit, au venit apoi trei ani și șase luni de ploaie și s-a reparat totul.

Chiar credem că pământul ăsta al nostru e lăsat de Dumnezeu de izbeliște?! L-a creat Dumnezeu și a plecat de lângă el?! Nu vă dați seama că în această ”guvernare planetară”, mâna lui Dumnezeu este cea care mângâie o văduvă pe generație în Sarepta Sidonului, vindecă de lepră unul pe generație?! Dar, vindecarea și mângâierea rămân constantele pe care Dumnezeu le are. Pentru cine? Pentru cel care crede în ele, pentru cel care nu trebuie neapărat să aibă conștiința zilnică a faptului că are ceva sau nu are altceva. Noi suntem cei care nu știm și nici nu trebuie să știm ce putem să facem, pentru că dacă am ști, ne-am autosabota progresul. Dacă mai stăm mult să ascultăm pe unii și pe alții, nu facem altceva decât să ne înfricoșăm și să rămânem în casele noastre, să nu mai putem merge mai departe.

Acum, de exemplu, e o situație cu zborurile. Până la urmă au spus ei, erau niște teorii nu ale conspirației, ci științifice, care spuneau că, de fapt, contrar așteptărilor noastre, din punct de vedere astronomic, ziua s-a mărit cu o milisecundă pe zi. E infim, numai că un calculator și un GPS care au niște calcule foarte exacte deja se încurcă în niște timpi și atunci încep să dea rateuri. O fi adevărat, nu o fi, eu v-am spus ca să știți! După care au spus că s-a schimbat un sistem antivirus la nivel global al unor companii foarte mari, cert este că de vreo trei, patru zile, o săptămână, aeroporturile din toată lumea sunt aproape în colaps! Am niște rude care stau pe banii companiei prin Anglia, că acolo au rămas și le-au spus să stea la un anume hotel că nu îi costă nimic, să mănânce tot acolo și o să fie anunțați când se vor întoarce. Și au spus oamenii că nu au de ce să se gândească la ceva rău, ci mai bine să se bucure să mai viziteze câte ceva pe acolo!

Trebuie să vedem întotdeauna partea bună a lucrurilor. Încet, încet nădăjduiesc și eu că se vor lămuri lucrurile, dar dacă îmi spui astăzi ceva și mâine altceva, îmi dau seama că nu mi-ai spus niciodată care este adevărul. Adevărul este în mine. Dacă mă duc de acum înainte la un drum, trebuie să îmi iau o marjă mai mare și dacă se va întâmpla să rămân pe vreundeva, să fiu pregătit să stau mai mult! Toată viața noastră este o invitație la a mări gradul de acceptare! Dacă noi am transmite creierului nostru că este în regulă, el s-ar liniști și dacă va fi liniștit, nu va mai intra în stare de alertă. Paguba cea mai mare este în starea de alertă, organele interne nu mai sunt asistate și avem, prin adrenalină și cortizol, numai forță în brațe să luptăm sau în picioare să fugim! Și stăm tot timpul să fugim unii de alții și ne îndreptăm către ce ne arată cineva sau altcineva. Trebuie să rămânem pe locul nostru, despre care se spune și  mai departe că va fi deșertificat și va exista o nouă noțiune despre imigrare, ”imigrare geografică”, cu cauze climatologice! Asta e ultima, să știți! Mi-am făcut temele ca să vă spun, dacă suntem în mijlocul verii, de Sfântul Ilie, vă imaginați că trebuia să îmi fac temele! Sunt foarte multe năzdrăvănii. De ce vă spun eu despre ele? Vă spun ca să vă trezesc! Acestea sunt măsurătorile la aripioarele albinei, ca să ne spună că ea nu poate să zboare!

– Păi, bine, dar ea zboară totuși!

– Păi, am făcut și măsurători ca să vă spun că nu poate!

– Dar atunci de ce poate?!

– Păi din capul ei poate, pentru că nu știe! Dar dacă i-ar spune cineva că nu poate, ea chiar nu ar mai putea!

Cam așa suntem noi. Noi, de fapt, nu am putea să trăim atâtea zile cu temperaturi de 40 de grade, dar noi avem un câmp creat de Dumnezeu, care nu ne lasă la limite atât de mărunte! Știți, sunt câteva limite ale omului, și din punct de vedere al temperaturii pe care o poate suporta fără echipament, și din punct de vedere al adâncimii și înălțimii. De exemplu, dacă te duci în apă sub zece metri, deja nu te poți duce fără un echipament, sunt câteva cazuri reușite însă după un antrenament. Dacă te duci prea sus, nu mai poți să respiri, că aerul este rarefiat. Dacă stați în avion și sunteți curios ce temperatură e afară, -57, -72, vă dați seama că nu ați putea scoate capul afară sau să trăiți acolo fără un echipament special. Înseamnă că sunt niște limite, dar acele limite sunt în afara modului în care Dumnezeu ne-a lăsat să fim liberi, să ne bucurăm de libertate. Noi ne putem păstra această libertate și această bucurie de a trăi frumos numai câtă vreme ne raportăm la Dumnezeu, nu ne raportăm la altcineva, la zvonuri de războaie, la zvonuri de schimbare climaterică, la lucruri care nu funcționează.

Trebuie să știm că Dumnezeu nu este departe de noi. Ieri a fost o vecernie la Sfântul Ilie și s-au împlinit zece ani de la trecerea la Domnul a părintelui Arsenie și îmi aduc aminte cât de frumos povestea situația în care Mântuitorul era în corabie cu ucenicii și spunea:

– Erau ucenicii în corabie și Mântuitorul se odihnea. Și la un moment dat a venit furtună, a început corabia să se încline. Ei și-au folosit toată știința lor de corăbieri vechi și încercați, toată experiența și când au văzut că nu se poate opri vântul și nu se putea opri balansul acela al corabiei care aproape că îi dădea peste cap, s-au dus și L-au trezit pe Mântuitorul. Și, după cum spune Sfântul Evanghelist Luca, ”Mântuitorul a certat vântul și s-a potolit marea. Aceștia s-au mirat cine este Acesta de marea și vântul ascultă de El”. Dar Mântuitorul a spus atunci când s-a ridicat:

– Măi, ne și văzurăm în fundul mării și cu Mine cu tot, așa!

Întotdeauna când sunteți într-o tulburare, gândiți-vă la acest lucru. Dacă aveți conștiința că Hristos este în aceeași încăpere, în aceeași barcă, în același avion, în același sud-est al României, gândiți-vă că El atunci când este solicitat, vă spune:

– Bine, măi, puțin credincioșilor, chiar vă vedeați în fundul mării și cu Mine cu tot?!

Aceasta este lecția pe care Sfântul Ilie mi-a dat voie să v-o spun astăzi. Fiți credincioși, nu vă mai aplecați la tot felul de conspirații, la tot felul de imixtiuni în libertatea dumneavoastră sau în tot felul de angajamente sau înrolări în anumite curente. Rămâneți credincioși și păstrați în Sarepta Sidonului locul la care să vină prorocul Ilie să vă mângâie, păstrați dincolo de Iordan mintea leproasă, ca să poată să o vindece Elisei și așa vom putea să trăim frumos în continuare, cu o singură condiție, să nu tragem de mânecă pe altul care nu este ca noi! Noi suntem datori ceea ce știm, să mărturisim ceea ce simțim și dacă cineva de lângă noi va lua act de așa ceva, cu siguranță că va împrăștia și el aceeași bucurie pe care o împrăștiem și noi.

Așadar, orice rază de soare pe care alții o măsoară și o cuantifică drept cea care va aduce și luna aceasta un record, sunt sigur că va aduce, dacă de 12 luni e record după record, trebuie să meargă în continuare, raza aceea să fie o ”pală duhovnicească” în amintirea faptului că multe văduve erau în Israel, multe zvonuri sunt și acum, dar Mântuitorul a venit și a trimis pe prorocii Săi ca să le vindece pe unele dintre ele. Care unele dintre ele? Dintre acele văduve la una singură a venit în Sarepta Sidonului. Înseamnă că și noi suntem chemați să ne gândim la tot ceea ce înseamnă unicitatea noastră. Suntem unici, suntem frumoși, suntem deștepți, suntem rezistenți și nu trebuie să lăsăm pe altcineva să ne spună că noi cu aripioarele astea prea mici nu putem să zburăm. Să nu îi credeți!

Mulțumesc Veronicăi Cristina Radu pentru înregistrarea predicii părintelui Marius, pe care o puteți urmări pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=4O3oau1sSIk