Râsu’-plânsu’

Râsu’-plânsu’, râsu’-plânsu’,

Oare ce mă fac cu dânsu’?

Mă ia pe neașteptate,

Când cred că le știu pe toate!

Mă trezesc că râd în gând,

Apoi, plânsul e la rând,

Doar că lacrimile curg

Mai spre seară, în amurg!

Toane de copil cuminte?!

Parcă nu-mi aduc aminte

Să fi râs și plâns la rând,

Nici aievea, nici în gând!

Dar acum că sunt… mai mare,

Parcă-s pusă la-ncercare,

Ca să înțeleg mai bine

Fericirea care vine

Ori poate pe orice fată

Care o mai face lată

Tot râzând și-apoi plângând

Și aievea și în gând!