Un bărbat posac în palton,

Pășind ca-ntr-un aspru canon,

Duce-apăsat un platou,

Pregătit pentru anul cel nou.

Nevesta purtând blănuri moi,

Să-nceapă anu-n haine noi,

Pășește zglobie în față,

Veselă, plină de viață.

Merg la masa din ajun,

Sperând într-un an mai bun!

Gazde de Revelion?

Prietenii de bon ton,

Cunoscuți de-aproape-o viață,

Când n-aveau riduri pe față,

Când copiii erau un proiect,

Iar nepoții, viitorul perfect!

Au case mari și frumoase,

Afaceri bune, bănoase,

Visele sunt deja realitate,

Le-au bifat răbdător chiar pe toate!

Dar mereu ceva nou mai răsare,

Vor să vadă lumea cea mare!

Așa că grăbesc al lor pas,

Să spună-amândoi într-un glas,

Amicilor, visul cel nou,

Care sigur îi lasă tablou!

Cu așa o veste mare,

Visul lor e cel mai tare,

Însă vor și-nsoțitori,

Pe amicii primitori!

Vor să le ofere-un dar

Despre care n-au habar:

Croaziera mult visată

Când erau tineri odată!

Noul An vine mereu,

Și la bine, și la greu,

Visele se împlinesc

Pentru cei care-ndrăznesc

Să nu se descurajeze,

Să continue să viseze!

Pixabay photo

Share: