Floarea ta

– De-ar fi s-alegi o floare-a ta,

Cam care crezi că ar fi ea?

Narcisa cea mai parfumată,

Părând de soare colorată,

Zambila îndrăzneț pictată,

Foarte tare-nmiresmată,

Ori poate ai vrea o lalea,

Pictată-n roz de acadea?

– Bunico, ai uitat de el,

De îndrăznețul ghiocel?

Chiar de privește cam în jos,

El este cel mai curajos!

Doar iese primul din zăpadă,

Lumea cea mare să o vadă!

– Și totuși, el e floarea ta?

– Nici pe departe!

Doar că ea crește-n altă parte!

E floarea-soarelui, să știi!

O vezi adesea pe câmpii,

Mare, frumoasă, râde-n soare,

Îmi pare cea mai măreață floare!

– Și mie-mi place mult de ea,

Îmi place și alegerea,

Dar vara e încă departe,

O primăvară ne desparte

Și pân-atunci, ce pui în vază?

O floare te înseninează!

– Bunico, știu că ai dreptate,

Așa că pune-le pe toate!

Eu doar ți-am spus de floarea mea,

Doar toate-mi plac și știi ceva?

În dar ți le-aș aduce toate,

Numai că asta nu se poate,

Că floarea mea e mare tare

Și n-ai o vază-așa de mare!