Buburuza și vulpea

Buburuza somnoroasă lenevea în iarba deasă,

Tocmai pe când vulpea rea de ospăț se pregătea,

Să înfulece din ea, să se vindece la cap, cu așa un verde leac!

– Stai! Ce, vrei să mă omori?

– Vai, că asta mai lipsea, să mă ia și greața, na!

Să mă vindece la cap și să treacă la stomac!

– Ce tot spui, acolo, vulpe? Greață de la vegetale?

– Nuuu, deloc! De la matale!

Că ai numai rotunjimi, toate pline de grăsimi!

– Eeeei, așa sunt eu de fel, rotundă dar zburătoare,

– Tu, subțire dar vicleană vânătoare.

Și așa, din glumă-n glumă, au lăsat gâlceava-n urmă.

Și cine s-ar fi gândit? S-au și împrietenit!

Buburuza dolofană și cu vulpea cea vicleană

S-au găsit într-o poiană și din pură întâmplare

Au pornit la o plimbare, căutând câte-o schimbare.

Cică așa le-ar fi prezis bufnița cea înțeleaptă,

Iscodind ce le așteaptă,

Privind către viitor, să le fie mai ușor!

Una prinzând tot din zbor, alta umblând prin răzor,

Au aflat că viața-i faină, dacă-i știu acum de taină,

Să se bucure de toate!

Fiecare zi în parte, fiecare-așa cum poate!

Imagini: Pixabay