”Căci nouă ne-a dăruit viață veșnică să ne închinăm Sfintei Învierii Lui în cea de-a treia zi”!

Iată-ne în cea de a doua zi a Învierii, eu mi-am permis să aduc o lumânare în chip de crin sau un crin în chip de lumânare, pentru că Învierea lui Hristos de foarte multe ori trece pe lângă noi. Trece pe lângă noi pentru că nu suntem în stare și chiar îndrăznesc să spun că educațional nu suntem dispuși să avem un model în Învierea lui Hristos.

Dacă vrei să ai un copil viu, trebuie să stai lângă el. Nu ”om la om” ca la meci, de nu poate ăla să dea o pasă sau să primească o pasă. Nu. Să ai disponibilitatea ca atunci când este nevoie, să fii! Să fii! Copilul are nevoie să fii părinte!

Despre ce trebuie să vorbim în vremea de astăzi? Nu despre ceea ce vede lumea că am făcut! De altminteri, printre vorbele înțelepte și chiar tăioase ale poporului român, se spune că ”vorba tună și fapta răsună”! ”Vorba tună” înseamnă că putem să avem o grămadă de posibilități de a exprima ceva, de a exporta niște lucruri pe care noi nu le avem în noi, le luăm dintr-o parte și le dăm în altă parte, dar acestea nu pot decât să tune.