Când omul își pierde iubirea,
E-aidoma păsării care
Adesea se pierde cu firea,
Încetând o vreme să zboare.
Când omul își pierde iubirea,
E-aidoma păsării care
Adesea se pierde cu firea,
Încetând o vreme să zboare.
Când cerul minții-și rătăcește Steaua lui Polară,
Adoarme cu-n oftat, seară de seară,
Dar inima nu-l lasă-n beznă multă,
