Afară-i cald, dar ce să vezi,

Prin mugurii de iarbă verzi

Sclipesc mici picuri de zăpadă,

Dar n-am văzut vreun fulg să cadă!

Sunt ghioceii curajoși,

De un alb pur, foarte frumoși!

Deși fragili și mititei,

Au multă îndrăzneală-n ei,

Străpung pământul înghețat,

Să ne-amintească ce-am uitat:

Până și cea mai mică floare

Își are raza ei de soare,

Până și cel mai mititel,

Are multă voință-n el!

Cu capul lui ușor plecat,

Privind în jur a învățat

Că stropul lui plăpând de viață

Străpunge stratul gros de gheață

Și-aduce lumii veste mare:

Natura-i toată în schimbare!

Natură suntem și noi toți,

Bunici, părinți, copii, nepoți,

Să ne-amintim de ghiocel,

Câtă-ndrăzneală poartă-n el!

Nu știe ce lume-o să vadă,

Ieșind din stratul de zăpadă,

Dar știe că orice-ar fi să fie,

El va trăi cu bucurie,

Știe că el și frații lui

Aduc speranță omului!

Pixabay picture

Share: