Un truc să afli imediat cât fac 95×95 și… multă iubire

Vă învăț un truc pe care bunicul meu ”adoptiv” mi l-a împărtășit când eram prin clasa a patra și care mi-a fost de mare folos, dar vă invit să aflați și povestea bunicilor mei ”adoptivi”.

Ridicarea la pătrat a numerelor de la 15 la 95 sau înmulțirea lor cu ele însele este calculată imediat, fără calculator sau creion și hârtie, de către orice copil care stăpânește tabla înmulțirii!

Rezultatele tuturor înmulțirilor de 15×15… 95×95 au ultimele două cifre aceleași, 25, iar primele cifre vor fi calculate imediat de orice școlar de clasa a treia care știe tabla înmulțirii. Să luăm ca exemplu 15×15 = …25, prima cifră a rezultatului se obține înmulțind prima cifră a numărului 15, adică 1, cu cifra consecutivă de la 1 la 10, adică 2, deci rezultatul ar fi așa: 15 x 15 = 1×2 25 = 225, la 35×35 = 1225 se procedează la fel: 35×35 = 3×4 25 = 1225! La 95 x 95 = 9025, la fel: 95 x 95 = 9×10 25 = 9025!

Oricât de stresați ar fi copiii în timpul unui examen, sigur își vor aminti pătratul numerelor de la 15 la 95 sau produsul înmulțirii cu ele însele. Asta adaugă timp prețios dar și un strop de curaj că deja au un rezultat sigur, pe care se pot baza, ceea ce le dă mai multă încredere în ei.

Cât despre bunicul meu ”adoptiv”, fost comandor în Marina Militară în timpul celui de-al doilea Război Mondial și mare pasionat de Fizică și Matematică, vă spun doar că ne-am… adoptat reciproc! Neavând copii iar eu necunoscându-mi bunicii, ci doar bunica și străbunica maternă, bunicul George era încântat că poate împărtăși cuiva cunoștințele sale, m-a… adoptat ca nepoată și m-a ajutat tot timpul cu soluții originale, outside the box, cam cum s-ar numi ele astăzi! Cât a trăit, eu l-am considerat bunicul meu, la fel cum am considerat-o bunică și pe soția sa, Veturia, chiar dacă bunica… originală nu era prea încântată de concurență.

Bunicul m-a ajutat nu doar la respectivele științe exacte, ci mi-a dat și prima lecție de… emancipare feminină, când m-a rugat să nu îi mai spun ”Sărutmâna” și mi-a explicat că domnișoarele și doamnele trebuie să fie ele salutate în acest fel și nu invers! De la bunica Veturia am moștenit pasiunea pentru lectură și comentarii pe baza cărților citite împreună, mi-am exersat spaniola, pentru că ea o cunoștea la perfecție, fiind evreică spaniolă și am învățat să iubesc poveștile de viață ale oamenilor dar și să povestesc, la rândul meu. Am admirat-o că era mereu îngrijită, cu manichiura și pedichiura impecabil făcute tot timpul, era machiată discret în ciuda celor 70 de ani și a vremurilor comuniste, iar hainele ei erau mereu feminine, în culori îndrăznețe, vesele și luminoase, chiar dacă pe vremea aceea cu greu se mai puteau procura astfel de ținute vestimentare. M-a învățat multe rețete culinare, fiind mereu invitată în bucătăria ei, la un… pahar de vorbă. Gătea meniuri sofisticate adaptându-le ingredientelor procurate cu greu în acea vreme, folosea adesea conserve de carne în locul variantei originale a rețetei, cu carne de vită tocată. Am moștenit pasiunea pentru rețete reinventate și pentru improvizațiile care salvează orice situație, nu doar în bucătărie, ci în general.

Mai presus de toate, am admirat povestea lor de iubire, bunica a ales să rămână singură pe meleagurile noastre, din dragoste pentru bunicul, chiar dacă părinții, frații și surorile ei au emigrat în Statele Unite, fugind din calea persecuțiilor comuniste. Crescută la pension, a ajuns să lucreze ca infirmieră și mai apoi ca asistentă medicală, pentru a fi alături de cel pe care l-a iubit nespus până în ultima clipă a vieții. Poveștile lor din perioada de dinainte de comunism dar și mai apoi, cum au reușit să pornească de la zero și să rămână împreună, fără reproșuri, regrete și teamă, m-au fascinat și m-au inspirat mereu.

Așadar, de la o simplă înmulțire a numerelor de la 15 la 95 cu ele însele, ați avut parte și de o poveste minunată cu bunici ”adoptivi” și multă iubire! Niciodată nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de titlu, de copertă sau de poză, e ca și cu partea nevăzută a Lunii, există mult mai mult decât putem noi cuprinde cu mintea sau cu privirea! Iar dacă nu aveți bunici, ”adoptați” unii, vă garantez că bucuria este reciprocă, iar în inima unui copil există destulă iubire chiar și pentru șapte rânduri de bunici!