Când te trezești înainte ca zorii zilei să își facă simțită prezența și când vezi întunericul care demonstrează asta, auzi gâlceava amuzantă a pescărușilor, te miști… natural, atât de natural încât până și junghiul din genunchiul drept te face să te simți viu și binecuvântat că poți ajunge la baie, simți pe piele atingerea apei calde, ce lux, dacă stăm să ne gândim, mai apoi simți mirosul proaspăt de cafea ce te îmbie la o și mai mare acuratețe a simțurilor, guști și din binecuvântarea apei potabile din ce în ce mai rece pe măsură ce și nopțile au devenit tot așa, spui:

Acum ceva timp am revăzut un film, „Brățara binecuvântărilor”, patru, cinci mărgele prinse pe un fir de oțel, pe care trebuia să le atingi rând pe rând, rostind tot atâtea motive de a mulțumi pentru oameni, locuri, lucruri sau evenimente din viața ta. O ocazie zilnică de a vedea partea plină a paharului dar și de a pune mintea la lucru pentru a găsi binele. Da, știu că până aici nu ați aflat nicio noutate, doar că mi-a venit ideea unui joc pentru copiii de toate vârstele.

Când soarele ia vacanță și lasă marea să își mai răcorească valurile cu un vânt rebel deghizat în briză, călători sosiți din toate colțurile țării și ale lumii primesc provocarea de a-și petrece timpul altfel. Nu la plajă, dar tot frumos, memorabil prin… spontaneitate! Sigur, cei mai mulți caută marea în altă parte, în varianta ei de… orășeancă rafinată, pe faleza Cazinoului! Așa se face că într-o zi de luni, aceasta devine repede prea mică, plină de copii de toate vârstele și națiile. Aceștia au ales mișcarea în aer liber, privind la mare, scafandri, pescari cu bărcile pline cu… captura zilei, dar și la lucrătorii vrednici care pe ultima sută de metri vopsesc balustrada falezei și curăță spațiile verzi, înainte de Ziua Marinei.

Uneori, ”Ziua de după” te ia prin surprindere! Începe altfel! Tu te pregăteai să te retragi într-un colțișor și să Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru ce ai primit, retrăind bucuria și când colo, ca să ajungi la colțișor, trebuie să dai cuminte un ocol. Ca atunci când te duci la culcare pe drumul drept și scurt până acasă și te trezești că pleci pe la Casa Poporului în drumul care nu mai este nici drept și nici scurt către cele zilnice ale tale. Fără referiri malițioase, desigur! Totuși, în acest ocol, de fapt, Dumnezeu îți trimite mai mult timp ca să ți se așeze lucrurile la destinație! Dar, gata cu ocolul, să vă spun de fapt la ce m-am gândit.