”L-a cunoscut în sâmbăta de dinaintea Floriilor anului 1984. Data întâlnirii lor stă mărturie inscripționată pe verighetele nunții! L-a așteptat cinci ani, parcurgând etapele unei prietenii solide. I-a urmat visurile, renunțând la ale ei și sunt căsătoriți astăzi de 36 de ani.

Există dragoste la prima vedere? Neurologii, specialiști în neuroștiințe neagă acest lucru, spun că acolo este mai mult chimie, dar ea vă va spune că dragostea la prima vedere există! Chimie pură, adrenalină și ceva peste înțelegerea firii. Ea este dovada, și el (…)!

De la sărbătorirea iubirii, luna trecută, chiar de Dragobete, la sărbătorirea feminității și maternității, astăzi, pe 10 martie, părintele Marius Moșteanu ne-a provocat la o frumoasă și firească aducere aminte a propriilor povești, ascultându-le pe ale sale. Participanții la cea de-a cincea conferință pe care părintele Marius a susținut-o la Biblioteca Județeană Constanța au intrat în aulă pe acordurile tangoului lui Titi Botez, ”Femeia, eterna poveste”, o frumoasă invitație muzicală la depănat amintiri pentru cei dintre noi care poate că au învățat primii pași de dans pe aceste acorduri.

Biblioteca, substantiv feminin! Frumos, nu-i așa?! Ei bine, în Constanța, într-o… locație feminină care adăpostește cărți dar și numeroase manifestări (alte… substantive feminine), condusă cu blândețe, îndrăzneală dar și un strop de fermitate de o femeie, doamna directoare a Bibliotecii Județene Amelia Stănescu, pe data de 10 martie avem bucuria de a ne delecta cu o poveste minunată! În Luna Femeii, care vine firesc după Luna Iubirii, primim un cadou de suflet, conferința ”Feminitate și Maternitate. Femeia, Eterna Poveste”, avându-l ca invitat pe preot asistent universitar doctor Marius Moșteanu!

”Timp și Spațiu. Sacru și Profan” sau, după traducerea mea, ”Luni, 13, Biblioteca Județeană Constanța, părintele Marius Moșteanu și aplauzele noastre”. Am stat mult să mă gândesc la ultimele două cuvinte care ar reprezenta ”traducerea” profanului și cred că am ales bine, pentru că rar îți este dat să vezi o sală plină aplaudând în picioare un preot. Sigur, când preotul este părintele Marius, aplauzele și zâmbetele împletite cu lacrimi devin firești, dar, așa cum am mai spus, nu poți face asta în biserică decât dacă vii cu ”biserica pe retină”, cum spunea cândva părintele într-una din predicile sale și o aduci în aula bibliotecii.