Azi am chiulit de la biserică! V-am spus că am acest obicei, dar cred că și el este bun tocmai pentru că îmi îngăduie să privesc totul cu entuziasmul copilului aflat, parcă, la prima întâlnire cu duhovnicul și cu Dumnezeu. Dacă tot am scris ieri despre ”Ziua de după”, datorită cuvântării părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, și dacă tot am chiulit de la întâlnirea cu Dumnezeu, atunci să știți că a venit Dumnezeu la mine!

Eu mă străduiesc să vă spun câte ceva din ceea ce trăiesc, pentru că asta mi se pare mie că este Paștele! Paștele face din noi niște propovăduitori ai Învierii! Păi, cum poți să vorbești de Înviere, ținându-te de șale?!

– Aoleu, m-a distrus curățenia asta de Paști!

Atât de mult ne iubește Dumnezeu, aici, la Constanța, că l-a trimis pe Sfântul Nicolae în ajutorul Iepurașului, să bucure copiii de toate vârstele, în Sâmbăta Mare! Ne-a luminat și încălzit sufletele cu soare blând, a potolit și vântul, liniștind marea cea mare dar și gândurile noastre, astfel încât să gustăm din plin din bucuria ultimei zile de Post, în așteptarea Învierii.

Astăzi am încercat să creăm o atmosferă de taină. Taina este legată și de lumină, pentru că prezența luminii trebuie să fie percepută altfel în zona de taină, este o lumină lăuntrică, nu este o lumină din afară, care să te ajute să vezi obiecte, ci este o lumină din interior, care să te ajute să ții drumul drept și să ocolești obstacolele. Lumina care te ajută să ocolești obstacolele nu este una artificială, din afară, ci invers. Dacă cineva crede că având o lumină foarte puternică poate să ajungă unde și-a propus câte ceva, se amăgește, pentru că lumina este cea care te protejează atunci când nu este văzută de către ceilalți, este o lumină interioară, lumina Cinei celei de Taină!