M-am gândit să vă propun o altă perspectivă vizavi de sfințenie și desăvârșire. Și anume, vă spun încă de la început că Dumnezeu nu alege pe cei desăvârșiți, ci îi desăvârșește pe cei aleși. Este o optică total diferită de ceea ce credeți despre sfințenie! Noi, în zilele noastre, tindem către o desăvârșire care stă în cutumele pe care ni le vâră pe gât unii și alții! Căutăm desăvârșirea în ochii celorlalți și nu mai alergăm să fim vrednici de a fi aleși de Dumnezeu, ca să Îl lăsăm pe El să ne desăvârșească.

Dacă mintea noastră ar fi o pisică, ori de câte ori avem un gând bun, cât credeți că s-ar juca ea cu acesta sau ar căuta să mai găsească și altele la fel de bune?! Dar dacă ori de câte ori avem un gând rău, mintea noastră ar fi un câine de vânătoare, oare nu s-ar pune pe adulmecat și pe vânat alte și alte gânduri rele, să ne facă nouă pe plac?!

Anul în care am pășit este un an cu potențial maxim și să nu uităm, are și o zi în plus, este an bisect! Adică, avem toate condițiile ca anul acesta să fie unul deosebit! Vreau să vă pornesc cu acest gând, să nu cerem ceva nou, ci să fim în stare să folosim ceea ce deja avem! Dacă vom sta după noutate, s-ar putea să ratăm ceea ce avem deja!

Am niște amintiri excepționale, peste care nu pot să trec așa ușor, legate de Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Au fost ispite mari, chiar la nivel de Patriarhie sunt foarte multe ispite legate de faptul că acum vreo 10-12 ani a primit interdicție de a le citi în biserică, nu vreau să intru în amănunte, va avea Dumnezeu grijă să mergem mai departe.