Era un copil al unei familii deosebite, toți cuminți, toți așezați, fără nicio falsă modestie, știa copilul valoarea lui, dar avea o nelămurire:

– Tati, am văzut că există foarte multă lume rea, dacă noi ăștia buni i-am omorî pe cei răi, am rămâne numai cei buni?

Și i-a spus tatăl:

– Nu, am rămâne numai ucigași.

Din punctul nostru de vedere, în calitate de copii, părintele este cel care ne ajută, ne iubește necondiționat dar doar dacă facem ca el, pentru că întotdeauna, părintele spune:

– Uite aici, dacă te duci la Facultatea asta, eu te susțin.

– Păi, știi, tată, mie nu îmi place asta.

– Mă, eu la asta te susțin!

Când lumea toată e în sărbătoare

Și-mpodobește case fistichiu

Și sufletele-și capătă culoare,

Sărutări din Rai coboară

Și albesc frumos pământul,

Oare pentru-a câta oară