Eu de când mă știu pe drumul Teologiei, nu m-am rugat să ajung, pentru că știam că ajung, m-am rugat să fiu vrednic. Când am aflat că este un singur loc la Facultate, în 1987, nu m-am rugat să fie al meu, ci m-am rugat să fiu vrednic. Când am venit aici și am depus o cerere pentru a fi diacon la Catedrală, nu m-am rugat neapărat să se facă… pârtie și să mă duc acolo. E adevărat că nu aveau post pentru așa ceva, dar nu m-am rugat să se dea lumea la o parte. Orice sistem să știți că are niște reticențe față de tinerii care vin. Să știți că eu am fost și tânăr, nu am făcut 61 de ani alaltăieri!

Atunci când Praznicul Nașterii Domnului, adică 25 decembrie, cade joia, Crăciunul devine că are patru zile, nu trei zile ca în alți ani. Pentru că m-am gândit încă de la începutul Postului că așa se va întâmpla, am să îmi permit ca astăzi să consider că într-adevăr este a patra zi de Crăciun, ca cel de-al patrulea mag, ca un praznic nou, pentru că orice duminică este un Praznic Împărătesc, în care să vă spun despre Evanghelia care deja se repetă din ceasul al treilea al Ajunului Crăciunului, aceea a plecării în Egipt și a întoarcerii din Egipt a Pruncului.

Fără să îmi propun, constat că îndemnul părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, de a schimba strategia l-am urmat și eu, propunându-vă, de această dată, două predici despre Invitația la cină, cea de duminică și cea din 2015. Acum zece ani, aceasta a fost prima predică pe care am ascultat-o deslușită de părintele Marius Moșteanu. De atunci, nu doar că am continuat să îi ascult cuvântările cu același entuziasm, dar mi-a venit ideea și de a le scrie și îi mulțumesc părintelui pentru îngăduința de a face acest lucru, dar și pentru susținerea… demersului meu jurnalistic reinventat.

Vă spun că mă bucur ca un copil ori de câte ori împărtășesc aici poveștile părintelui Marius, indiferent că sunt rostite în biserică sau în afara ei și constat că, așa cum a spus într-una din predicile sale, purtăm biserica în noi, oriunde ne-am afla! Îi mulțumesc și pentru fotografiile cu care, tot cu bucuria copilului din mine, fac poveștile sale mai frumoase pentru toți copiii: nepoți, părinți, bunici sau străbunici!

– Buni, vrei să-mi spui, te rog, o poezie?

Ceva despre care nimeni nu mai știe,

Poate fi o simplă fantezie

Sau doar o poveste mai hazlie.