Omul de zăpadă tare-i fericit,

Azi e ziua lui și-i sărbătorit!

A primit un fes și fular de soi,

Chiar și niște nasturi colorați și noi!

A venit fetița care l-a făcut

Cu tăticul ei, mare și tăcut,

Cu cățelul Pic, tare jucăuș,

Care i-a adus jucării de pluș.

Doar motanul Dodo l-a cam necăjit,

I-a sărit în cap și l-a zăpăcit,

Apoi fără milă l-a stropit pe poale

Și-a simțit zăpada cum se face moale.

L-a certat fetița, tata l-a gonit,

Dar așa e Dodo, tare aiurit!

Gerul de afară îl alungă-n casă,

Că-i motan de fițe, de nobilă rasă!

Așa scapă iute omul de zăpadă

De toți nepoftiții ce-au venit să-l vadă.

Fericirea lui e gerul de-afară,

Că nu se topește pân’ la primăvară,

Chiar de mai apare soarele pe cer,

N-are niciun spor când afară-i ger!

Fetița-i și ea tare bucuroasă

Că-l vede pe geam și când e în casă!

Azi e sărbătoare numai pentru el,

Dar știe că mâine va fi tot la fel,

Orice zi primită e un mare dar,

El știe mai bine, noi n-avem habar!

Omul de zăpadă tare-i fericit,

Că e ziua lui și-i sărbătorit.

Share: