Nu ai om, ai Dumnezeu!

Duminica de astăzi, a Vindecării Slăbănogului de la Scăldătoarea Vitezda, este o duminică a noastră, este timpul nostru de a ne trezi, dar să știți că trezirea nu o să fie pe placul nimănui.

Dumnezeu ne-a prezentat, astăzi, marea evadare! Putem să lăsăm sistemul să funcționeze și va funcționa numai pentru cei care îl iau în seamă! Va funcționa, eu nu îmi propun acum să descopăr apa caldă, dar măcar pentru noi, o mână de oameni care ne-am trezit, să înțelegem că dincolo de cutuma tulburării apei înaintea unei vindecări, există Hristos care ne întreabă dacă vrem să ne facem sănătoși.

Fiți atenți unde s-a ajuns! De fapt, unde s-a rămas! ”Vrei să te faci sănătos?” Când auzi întrebarea asta, primul răspuns care e? ”Bineînțeles”! Ce a răspuns cel în cauză când a fost întrebat dacă vrea să se facă sănătos? De 38 de ani vroia să se facă sănătos, nu stătea acolo degeaba, vroia să se facă sănătos, într-adevăr, dar nu a răspuns simplu, ”Da”, a spus: ”Da, dar nu am om să mă arunce în scăldătoare”! Ei, ăștia suntem noi, societatea de astăzi, care credem că dacă trebuie să ocupăm un anumit post, nu avem om care să ne ducă, să ne ajute!

De câte ori nu am auzit aceste vorbe, spuse în societate, parcă într-adins cu un rol de a instituționaliza omul care să te arunce în scăldătoare?! De câte ori nu ne-am văitat noi înșine că nu avem om care să ne arunce în scăldătoare?! Omul care să ne arunce în scăldătoare este o creație a societății, este o funcție publică, este o funcție subterană, este o funcție pe care nu trebuie nici să o ignorăm, nu trebuie nici să nu o lăsăm să își facă treaba, dar trebuie să vă spun câte ceva despre această funcție, cu fișa postului cu tot. Chiar are și fișa postului! Omul care să te arunce în scăldătoare este mijlocitorul, este cel care știe ce uși să deschidă, știe când să le închidă la loc. A deschide o ușă este o artă, dar să știți că arta artelor în acest domeniu este de a închide ușile altora, ca să nu te pomenești cu cine nu trebuie să vadă ce se întâmplă când te aruncă omul în scăldătoare.

De ce am deschis acest subiect și de ce vreau să leg Scăldătoarea Vitezda de subiectul acesta? În primul rând pentru că este foarte actual și în al doilea rând, pentru că am fost provocat. Am vorbit în ultimele trei sau chiar patru cuvântări ale mele despre faptul că atunci când vrem să dovedim că vrem să ne iubim sau să iubim pe aproapele ca pe noi înșine, am spus că nu ne iubim suficient. Putem să știm că nu ne iubim suficient atunci când constatăm că acceptăm un abuz din partea angajatorului, un abuz că stăm peste program fără să ni se plătească lucrul acesta. Un abuz că trag de noi pentru anumite target-uri pe care trebuie să le îndeplinim este mult mai subtil, din câte am înțeles, pentru că am și eu enoriași care mă… updatează puțin:

– Părinte, stai așa, nu intra într-o zonă care ne aparține nouă!

Nu e vorba doar de program, pentru că preocuparea este mai mult decât un program! Noi eram obișnuiți ca un funcționar să lucreze de la 8 la 16, a deschis ghișeul când s-a făcut ora 8, pentru că dacă e 8 fără două minute, nu deschide, și l-a închis frumos peste degetele tale cu acte cu tot, invitându-te să revii în ziua următoare, începând cu ora 8, dacă nu cumva este sămbătă! Așa credeam noi, dar nu este așa.

Societatea în care ne învârtim îți transmite o fișă a postului pe care trebuie să o iei cu tine tot timpul, ceea ce înseamnă că este o muncă 24 din 24! Și atunci când constați lucrul acesta și nu te întorci să îi spui șefului ”Mulțumesc” și să faci stânga împrejur, înseamnă că nu te iubești suficient. De ce nu te iubești suficient? Pentru că nu ai legătura cu Dumnezeu care este iubirea absolută! Nimeni nu poate să îți facă nimic, dacă nu îi dai voie! De ce îi dai voie? Îi dai voie pentru că ți-e frică. Ți-e frică? De ce ți-e frică? Ne învață astăzi cel care stătea de 38 de ani și altul i-o lua înainte! Nu i-o lua înainte pentru că era mai de multă vreme, acolo. El era cel mai vechi din zona respectivă, dar i-o lua înainte cel care avea om ca atunci când vedea că se tulbură apa și urma o vindecare, să ajungă primul la rând. Eu cred că avea fiecare câte cinci, șase oameni cel puțin, unul să vadă dintr-un anumit unghi, ca la Bursă, când se ridică mâna ca să știe de la Bursa din Tokyo dacă a crescut sau a scăzut yen-ul și imediat să se facă o tranzacție. Așa erau cu ochii, nu pe Bursă, ci pe apă, dacă s-a tulburat, cumpărăm, dacă nu s-a tulburat, vindem!

Problema este următoarea: am fost admonestat că pot să fiu popular cu acest discurs, pentru un procent. De ce? ”Pentru că celălalt procent reprezintă angajatorii care te-ar mânca”! Eu nu sunt mulțumit să fiu numai pentru un procent, eu vreau 100%, chiar 1000% vreau, să fac din dumneavoastră, o multiplicare a mea în teritoriu! Să merg mai departe! Nu mai vorbesc pentru angajați, vorbesc pentru angajatori ca și când aș fi un angajator, ceea ce și sunt, de altminteri! Ca angajator am reușit, atât cât mi s-a lăsat la îndemână, să fac un program omului care vine aici să slujească, să înțeleg anumite lucruri, până la un punct, cât ține de partea mea de angajator.

Ei bine, angajatorule, de ce nu ai încredere că în timpul acordat unei lucrări, chiar se poate efectua complet acea lucrare?! În momentul în care de două, trei ori deschizi ușa sau apeși pe buton să vezi dacă cel care lucrează de acasă este înscris în programul de lucru și dacă într-adevăr este în zonă, ca să îți dea semnalul, de ce nu ai credință că dacă lăsăm principiul aruncării în scăldătoare, chiar funcționează pentru că astăzi a fost anulat, la Scăldătoarea Vitezda nu s-a mai tulburat apa, s-a făcut vindecare fără să se tulbure apa! Asta e pentru angajatori! De ce credeți că target-ul acela se atinge numai de către angajați speriați de voi?! Dacă ați fi în stare ca angajatori să aveți o atmosferă destinsă, fără să credeți că deplasările sunt vreo destindere! Lăsați-mă cu așa ceva, în afară de faptul că s-au stricat și foarte multe familii, că a rămas soția acasă și ceilalți au trebuit să își găsească… soția de ocazie, greșeala voastră, pentru că sunt foarte direct, nu aveți credință că mai există și un alt principiu decât acela al aruncării în scăldătoare, principiul iubirii lui Dumnezeu.

Mai la îndemână ar fi fost, ca să înțeleagă cei din jur, ca Mântuitorul să trimită îngerul și să tulbure apa și să îl ia pe om și să îl arunce în scăldătoare. Era o vindecare clasică pentru locul respectiv. Dar de ce nu a făcut asta? Ca să nu dea apă la moară angajatorilor! Știu ce vă spun. A făcut-o exact ca să ne arate că de fapt, norma pe care omul o face și Dumnezeu conlucrează cu omul care face norme, poate să fie schimbată oricând. Omul acela care se văita că nu are om care să îl arunce în scăldătoare și altul este dus înaintea lui, a primit vindecare fără să ajungă în scăldătoare, că nu s-a mai tulburat apa!

De ce nu vrem să înțelegem că cele două proporții, angajatul și angajatorul, sunt una înaintea lui Dumnezeu, pentru că la sfârșit a plecat angajatul și nu a lăsat nimic, pentru că nu avea ce să lase, a plecat și angajatorul dar nu a luat nimic, pentru că unde ne ducem nu putem să luăm!? Iată egalitatea! Egalitatea aceasta care supără, pe cine supără? Pe cel care nu poate să ia nimic! Nu o să îl supere pe cel care nu poate să lase nimic și nu are ce să ia, dacă i s-ar da voie! Mântuitorul Însuși a venit nu ca să aducă pace, ci război! Probabil că între mine și cei care consideră că am numai o parte de câștigat dintr-un anumit demers, eu voi putea spune că mă iau de guler cu toți pentru că a nu respecta pe celălalt comportă diverse mijloace de persuasiune. Nu stă neapărat cineva cu un pistol la ceafă să forțeze pe celălalt să rămână după program, până la ora 24! Nu, dimpotrivă, te lasă frumos, dă și mâna cu tine:

– Vom merge împreună să facem câteva acțiuni, două, trei zile!

Nu s-a întrebat nimeni dacă acele două, trei zile, bietul om nu le consideră ca niște ore consecutive de stat la muncă! Tu crezi că îi dai, ca angajator, cine știe ce șansă să vadă Antalya, să vadă Veneția, iar bietul om știe că a lăsat acasă niște copii care o întreabă pe mamă unde e tata, iar mama, până la urmă, le spune că a plecat după altele. Ce să spună o mamă care știe că al ei a plecat într-o… ședință prelungită?! Nu poate să mai spună nimic, spune o dată, de două ori, dar apoi constată că el vine din ședință mai rece, stă mai mult pe telefoane, să dea mesaje celei cu care s-a întâlnit în deplasare și așa mai departe, nu intrăm în amănunte.

Știu o situație despre care nu am vorbit niciodată dar trebuie să o spun în acest moment. Povestea este foarte veche, să nu credeți că am inventat-o acum! Un candidat la preoție, cu doctorat, cu toate cele, s-a dus la cineva care să îl ajute. Și respectivul i-a spus:

– Măi, uite care e treaba. Știu eu, acum, o parohie și la parohia aceea este unul care știm că acolo va fi, pentru parohia aceea, dar pune și tu dosarul acolo! De ce? Pentru că mai găsim vreo două din astea și când se vor aduna în biografia ta că ai mai depus dosarul și acolo și deși erai doctor și celălalt era numai cu licență, ai fost dat la o parte, o să avem curaj să îi spunem Preafericitului:

– Știi, Preafericite, acesta este cel cu doctoratul, l-am păsuit de câteva ori dar nu e în regulă să lăsăm un om valoros și să punem lichelele noastre. (Ei vorbesc despre toate cele).

Numai că în dimineața aceea, Preafericitul a spus:

– Stop! Să instaurăm și noi, măcar o dată, altă metodă. Vreau să mă uit eu pe dosare.

Și a spus:

– A, păi, acesta are doctorat! Pe el îl numim!

Parohia nu era la rangul respectiv, vă imaginați, iar cel care s-a bazat pe omul care să îl arunce în scăldătoare nu numai că nu s-a vindecat dar a rămas săracul, vreo cinci, șase ani, într-o parohie în care a tras-o mai rău decât dacă ar fi stat degeaba. Dar mie mi-a servit lecția, că am slujit și eu acolo ca dascăl, în perioada studenției. Mie mi-a servit lecția aceasta: dacă avem credință până la capăt, nu de om avem nevoie, ci de Dumnezeu! Eu unul, inclusiv, pentru faptul că aș vrea să am 100% dintre cei care mă ascultați măcar astăzi pe cei care să mă aprobe, înseamnă că o fac cu o maximă vulnerabilitate și sinceritate în fața dumneavoastră. De ce? Pentru că nu de om și de cutume am eu nevoie, ci de Dumnezeu care să îmi dea voie să fiu sincer! Este foarte greu să fii sincer atunci când te gândești la cutumele în mijlocul cărora te-ai educat și mergi mai departe, dar este foarte simplu, atunci când te lași să fii vulnerabil. Atunci este foarte simplu să fii sincer. O să spuneți:

– Dar, ce-ați avut și ce-ați pierdut?! Nu vă poate lua nimeni nimic!

Vi se pare! Numai vi se pare, pentru că v-am invitat o dată să înțelegeți că Dumnezeu are ”linii de zbor” pentru fiecare în parte. Eu mi-am ales o linie de zbor mai jos, așa, iar Dumnezeu a ales ca cei care au stăpânire asupra cutumelor sociale să zboare puțin mai sus, că dacă ar zbura la linia mea, eu aș fi victima perfectă! Dar Dumnezeu lasă pentru fiecare în parte, numai că eu nu sunt mulțumit să știu că vorbesc numai pentru o proporție dintre dumneavoastră. Am mai vorbit o dată despre justiție și dreptate, fără să știu că erau mai mulți judecători decât cunoșteam eu. Față de cei pe care îi cunoșteam, am putut să dau mărturie, apoi, la spovedanie, de ce am vorbit așa și nu altfel, numai că cei pe care nu îi cunoșteam și m-au auzit, m-au făcut arșice, pe românește! O să spuneți:

– Da, e treaba lor!

Nu, este și treaba mea, pentru că eu am fost părtaș la păcate străine, poate că i-am făcut să li se ridice tensiunea!

– Ia uite, măi, ce spune ăsta, că nu există justiție și dreptate într-o balanță egală, că de ce nu se numește Ministerul Dreptății?!

Intrasem tare în aceste subiecte, mă știți pe mine că așa fac! Dar aș vrea ca și aceia să înțeleagă că dincolo de toate există o altă cutumă, aceea care nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în mod normal! S-a vindecat un paralitic, fără să se tulbure apa, fără să fie aruncat în scăldătoare! De ce am avut eu curaj să vorbesc așa?! Pentru că și Mântuitorul a pățit ceea ce aș putea să pățesc și eu, dar cred că Dumnezeu a avut nevoie numai de o paradigmă, de Fiul Său, pe mine cred că mă lasă în pace!

Imediat s-a constatat de către cei cărora li s-a stricat… rețeaua, adică dacă vine cineva să facă o treabă și chiar o face și nu lasă 10% pentru că spune că el are o garanție pentru respectiva lucrare și nu dă cei 10%, au găsit chichița:

– Este sâmbătă, este zi de Sabat, nu mai lua patul că nu e în regulă! Care e treaba? Să iei patul și să pleci, cum adică?

– Cel care m-a vindecat…

– Aha, deci nu dumneata ești de vină, ci Ăla!

– Nu știu.

Mântuitorul plecase, dar după ce l-a întâlnit, i-a spus: ”Iată că de acum te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai greșești, ca să nu îți fie ție ceva mai rău”. Primul lucru pe care l-a făcut omul a fost intrarea în paradigmă, intrarea în societate. S-a dus și le-a spus:

– Iisus e Cel care m-a vindecat!

Eu mi-am asumat să vă spun astăzi o rețetă pe care dacă vreți, o urmați, dacă nu vreți, nu o urmați, dar pentru copilul din mine care a primit, zilele trecute, niște palme că nu aș fi decât în grațiile unei părți dintre cei care mă ascultă, eu acum sunt mulțumit și plec acasă chiar mulțumit pentru că cei care nu vor să mă asculte și sunt destui, nu au decât să facă ce a făcut și slăbănogul: să mai aștepte 38 de ani, până când se va inventa un sistem care să permită ca pe față să se dea 10% din ceea ce primesc și atunci va fi totul bine, dar nu le garantez că vor fi numai 38 de ani, nu le garantez că le ajung zilele! Nu le pot garanta că după ce obțin vindecarea aceea, se vor vindeca de tot, pentru că slăbănogul ne-a demonstrat că nici Hristos nu a putut să îl vindece de a-L da în primire pe binefăcătorul lui! Să nu vă așteptați că dacă vindecați pe cineva pentru că vă este milă de el, acesta să se întoarcă asupra dumneavoastră cu condescendență! Nu, dacă ați făcut asta, ați greșit dumneavoastră, că el știe ce are de făcut! Cum i s-a spus ”Iată, te-ai făcut sănătos!”, s-a și dus să spună ”Ăla m-a făcut! M-ați întrebat acum câteva ceasuri, uite că am aflat, Ăla este! Duceți-vă că El e vinovat pentru ziua sâmbetei!”.

A stat omul acela 38 de ani. Chiar vreți să pierdem atâta vreme ca să ne vindecăm?! Putea să mai stea încă 38 fără nicio problemă, că oricum nu intrase în sistem, nu știa că pentru a lua o anumită lucrare pe bani europeni, trebuie să dea înapoi 10%! Nu are om care să îl arunce în scăldătoare, nu știe că și dacă ar vrea să dea 10%, nu știe prin cine să dea pentru că nu știe dacă primește celălalt. E o problemă, că respectivul se uită dacă nu cumva nu a închis bine ușa și o să se întâlnească cu camera de filmat!

Vreau să vă las să plecați de aici cu gândul că atunci când credeți că nu merge nimic, atunci când viața vă demonstrează că e chiar așa, că nu merge nimic, să vă aduceți aminte că v-am avertizat! Înseamnă că vă aflați la Scăldătoarea Vitezda, să așteptați tulburarea apei din patru în patru ani! Tulburarea apei este în noi, în credința pe care putem să o accesăm! Dacă așteptăm să vină din exterior tulburarea apei, putem să așteptăm mai mult de opt mandate, că 38 de ani mă gândesc dacă e mandat european sau… Important ar fi să plecăm de aici liniștiți că atunci când nu mai sunt soluții, există cea valabilă: Dumnezeu! Nu ai om, ai Dumnezeu!

Nimeni nu vrea să fim liberi, absolut nimeni! Nici măcar angajatorul, nici măcar angajatul, nimeni nu vrea așa! Știu și angajați care spun că trebuie să facă treaba. Nicio problemă, dar atunci nu vă mai văitați! Vedeți? Asumarea trebuie să fie până la capăt!

Lumea nu este dispusă să scape de cutume, chiar dacă ele fac rău! Să nu vă așteptați la lucruri bune, Mântuirea se obține personal, nu cu turma! Aveți grijă că atunci când vă permiteți, cum mi-am permis eu, duminica aceasta, să ies puțin mai… lateral, v-o permiteți personal. Nu trebuie să ne aducem omul care să ne arunce în scăldătoare, ci să ne aliem cu Dumnezeu, care să ascută urechile cui trebuie să asculte, să dea la o parte sau să aducă alte preocupări celor care ar putea să ne facă rău și așa mai departe.

Mulțumiri părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, pentru predica Vindecarea Slăbănogului de la Vitezda și pentru îngăduința de a o putea reda aici într-o variantă aleasă de mine. Mulțumiri Nadiei Iancu și Veronicăi Cristina Radu pentru înregistrarea predicii care a făcut posibil acest articol. Puteți urmări înregistrarea integrală a predicii pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=J8q2c8GRgXc.