(Ne)alarmarea și invazia Doreilor

Joia de după miercurea (ne)alarmării a debutat în forță! Nici nu mă dezmeticisem bine că a fost noapte și este dimineață și am scăpat nealarmați, că am auzit o gălăgie infernală venind din stradă, un cor de voci masculine care păreau că își interpretează partitura fără vreun… exercițiu prealabil și, evident, fără dirijor! Erau atât de vocali încât am crezut că mi-au invadat curtea, dar până să ajung la geam pentru mai multă… claritate, am primit lovitura de grație!

Fără să fim… alarmați în prealabil, a izbucnit un pickhammer care a acoperit Doreii și corul lor încropit, vestind spargerea asfaltului pe strada noastră oricum greu încercată de tot felul de evenimente, ca întreg orașul, de altfel! Categoric, joia de după miercurea (ne)alarmării este cea în care constați că ”Petrică și lupul” chiar funcționează! Și încă cum, din păcate! Nu că mi-aș fi dorit mugetul sirenelor, Doamne ferește, dar nu pot să nu mă întreb cât de în serios mai putem lua știriștii și cei pe care aceștia i-au citat, evident, atunci când au anunțat… fenomenul. Dar, ce știu eu?! Poate a fost un exercițiu de alarmare psihologică, să fim în gardă permanent și, categoric, negativul se vinde bine. Oricum, nu pot să știu nici cum s-ar simți cei care chiar au sosit aici, pe meleagurile noastre, venind dintr-o zonă de conflict și ne-ar auzi nouă exercițiile de alarmare, că tot pretindem noi că ne pasă și vrem să îi ajutăm.

Un lucru este limpede, ieșind cu ușile în cap să văd ce se petrece, ca de altfel fiecare vecin, am aflat că se sapă un… șanț pentru curent. Nu se oprește apa, probabil se oprește curentul electric, dar nu avem cum să știm, Doreii păstrează misterul, așa că să ne bucurăm cât încă îl avem, căci odată cu el dispare și căldura, evident! Nu aerisim ca să nu dăm căldura afară din casă și să băgăm praful înăuntru, dimpreună cu poluarea fonică. Din fericire, pickhammer-ul a obosit, s-a încins de la atâția Dorei și a luat o pauză, știți, de genul pauzelor dese, cheia marilor succese.

Nu am nimic cu Doreii, sunt ai noștri, și noi suntem Dorei pentru ei, la rândul nostru. Nu am nimic nici cu miercurea (ne)alarmării, poate că a funcționat prin alte orașe din țară. Nu poți să îți dorești o alarmare fie ea și de (ne)antrenament, dar eu văd și lucrul cel bun din toată povestea asta. Ne amintește Dumnezeu să mai mulțumim și pentru câte o zi… boring, când avem și liniște, și curent electric, și căldură și când ne vedem fiecare de treburile mărunte, fără nimic spectaculos și fără să ne fim Dorei unii altora. Iar eu n-am încălecat pe-o șa, dar, grație Doreilor, am reușit să scriu povestea asta și dacă v-am mai așezat și un zâmbet frumos pe față, cred că mi-am făcut treaba ca… un Dorel ce mă aflu!