Cu… nepoții din dotare

– Mami, am o întrebare…

– Nu acum! Nu vezi că scriu?!

Du-te iute la culcare!

– Da, dar mâine e târziu!

Lasă că mă fac eu mare

Și răspunsul o să-l știu.

Doar că tema-i nefăcută,

Mă duc iute la bunic,

El mereu, mereu m-ajută,

Dar de mami ce-o să-i zic?

– Bubule, te rog eu tare,

Am nevoie de-ajutor!

De nu fac felicitare,

De rușine o să mor!

Până mâine dimineață,

Ghiocei tre’ să pictez

Și nu cred că fac eu față

Nici măcar să-i colorez!

Să scriu două-trei cuvinte,

Despre mame și bunici,

Dar nu îmi aduc aminte

Niciunul să-l scriu aici!

A spus doamna azi în clasă,

Dar eram cam ocupat

Să plec repede acasă,

Iar pe drum am cam… uitat.

– Lasă, Bebe, nu te teme,

Mă ocup de ghiocei!

Ce ți-or da atâtea teme?!

De parcă le-ar face ei!

Cheam-o tu pe Buni-a ta,

Ea cu vorbele le are,

Cuvinte îți va dicta

Să scrii pe felicitare!

Însă mami ce păzește?

De ce nu te-ajută ea?!

Oare nu-și mai amintește

Cum era la vârsta ta?

Vezi acum și ține minte,

Când vei fi de vârsta ei,

Tu să fii un bun părinte,

Dar să faci și tot ce vrei.

Ca să ai viață frumoasă,

Nu munci fără oprire

Să faci casă după casă!

Ai nevoie de iubire!

Bucură-te de copii,

Joacă-te mai mult cu ei,

Timpul trece făr’ să știi

Și de vrei, și de nu vrei!

– Lasă, tu, băiatu-n pace,

Treci mai bine și pictează,

Bubu face el ce face

Și mereu ne întristează!

Uite, Bebe, nu-i prea greu

Să scrii două-trei cuvinte

Pe care le spui mereu!

Doar ele-s cuvinte sfinte:

La mulți ani, mami frumoasă,

La mulți ani, bunică dragă,

Sunteți bucurie-n casă,

Vă iubesc viața întreagă!

– Mare meșteră-i bunica

La vorbe bine gândite,

De le simți și atâtica,

Sigur ți le-aduci aminte!

Acum du-te la culcare,

Tema a fost pentru noi,

Tu o faci când vei fi mare,

Cu… nepoții din dotare.