– Mami, ce este iubirea?

E la fel ca fericirea?

Nu se vede, dar o simți?

E doar pentru oameni cuminți?

Buni mi-a pus o-ntrebare

Cam ciudată, de om mare!

De ce o iubesc eu, oare?

Că îmi face ceva bun,

Că pot orișice să-i spun?

– Și ce răspuns i-ai dat,

Că eu nu te-am învățat?!

– Atunci de ce m-a-ntrebat?

I-am răspuns cu o-ntrebare:

De ce mă iubește, oare?

Nu am eu atâta minte

Să pun totul în cuvinte!

– Ba eu văd că ai destulă,

Ai pus-o-n încurcătură,

Ești tu doar un puișor

Dar te-ai descurcat ușor!

Mintea vrea multe cuvinte,

Dar iubirea doar simte,

E ca o îmbrățișare,

N-are vreo înfățișare!

Azi ne-mbrățișezi pe noi,

Mâine-ți faci prieteni noi,

Ne îmbrățișezi pe toți,

Ne iubești așa cum poți!

– Da, dar vă iubesc tăcut?

Numai tac și vă ascult?

Vreau să spun și eu cuvinte

Despre ce inima-mi simte!

– Ne mai aduci câte-o floare,

Ne mai dai și-o-mbrățișare

Și așa crești și tu mare

Și-ți răspunzi la întrebare!

Fiecare-i diferit

Și-n trăit, dar și-n iubit!

Acum, hai, dă-mi un pupic,

Că ești încă foarte mic!

Share: