Lucreția, găina

Lucreția, găina,
A umplut grădina
Cu pufi galbeni și ușori,
Ai ei veseli puișori!
Piuie cât pot de tare,
Tot umblând după mâncare!
Nu prea știu ce să aleagă,
Dar umblă ziua întreagă,
Cu mama pe a lor urmă,
Care după râme scurmă
Și hrănește, rând pe rând,
Fiecare pui flămând.
Ei se uită și învață
Cum să se descurce-n viață,
Unde sunt râme mai multe,
Cum de mama lor s-asculte,
Că doar ce-au ieșit din ou,
Totul li se pare nou!
Să ia seama la curcan,
Care e cam mitocan
Și nu-i lasă să se joace
Fiindcă larma lor nu-i place,
Să nu stea lângă motan,
Fiindcă-i mare năzdrăvan
Și nu știe să se joace
Cu așa mici ghemotoace!
Dacă văd vulpea cea rea,
Să fugă iute de ea,
Să se ducă la cocoș,
Chiar de li se pare-un moș
Cam bătrân și răgușit
Când strigă la răsărit,
Să îi ceară ajutor,
Că doar el e tatăl lor!
Lucreția, găina,
A schimbat grădina
Într-o mică școală.
Ce mare scofală?!
Pixabay picture
Leave a Comment