Lucreția, găina,

A umplut grădina

Cu pufi galbeni și ușori,

Ai ei veseli puișori!

Piuie cât pot de tare,

Tot umblând după mâncare!

Nu prea știu ce să aleagă,

Dar umblă ziua întreagă,

Cu mama pe a lor urmă,

Care după râme scurmă

Și hrănește, rând pe rând,

Fiecare pui flămând.

Ei se uită și învață

Cum să se descurce-n viață,

Unde sunt râme mai multe,

Cum de mama lor s-asculte,

Că doar ce-au ieșit din ou,

Totul li se pare nou!

Să ia seama la curcan,

Care e cam mitocan

Și nu-i lasă să se joace

Fiindcă larma lor nu-i place,

Să nu stea lângă motan,

Fiindcă-i mare năzdrăvan

Și nu știe să se joace

Cu așa mici ghemotoace!

Dacă văd vulpea cea rea,

Să fugă iute de ea,

Să se ducă la cocoș,

Chiar de li se pare-un moș

Cam bătrân și răgușit

Când strigă la răsărit,

Să îi ceară ajutor,

Că doar el e tatăl lor!

Lucreția, găina,

A schimbat grădina

Într-o mică școală.

Ce mare scofală?!

Pixabay picture

Share: