– Dacă stai întins pe spate

Pe un câmp în plină noapte,

Privind cerul înstelat,

Te trezești înconjurat

De roiuri mici de steluțe,

Jucăușe și drăguțe.

– Ce, coboară pe pământ,

Aduse poate de vânt?!

– Nu, sunt zeci de licurici,

Mici insecte cu sclipici!

Luminează blânda noapte,

Strălucind până departe.

Cu borcane în mânuțe,

Cu fețele lor drăguțe,

Copiii vor să îi prindă,

Cerul tot să îl cuprindă

În borcanul cu capac,

Să le facă lor pe plac.

– Și eu vreau un licurici,

Dacă sclipește cum zici!

I l-aș da mamei în dar

Dar să-l cresc eu n-am habar!

Ce mănâncă și ce bea,

Doarme ziua sau noaptea?

– Bine, bine-am înțeles,

Ți-am trezit un interes.

Vrei și tu să vezi steluțe,

Jucăușe și drăguțe,

Doar că trebuie să mai crești,

Acum tu asculți povești

Și visezi la licurici,

În vacanță la bunici.

Când vei fi mai mărișor,

Îi vei prinde mai ușor.

– Da, dar pot să merg cu tine,

Să-nțeleg și eu mai bine,

Privind licuricii-n zbor,

I-aș visa mult mai ușor!

– Ai mereu răspuns la toate,

Însă acum nu se poate,

E târziu, e înorat,

Cerul nu e înstelat,

Licuricii s-au culcat!

Fă și tu la fel ca ei,

Mergem mâine, dacă vrei!

Share: