Grozăvie maaare!

– Luna e bătrână taaare,

Uite ce de pete are!

Seamănă cu mama-mare

Sau doar mi se pare?!

– Tare mai ești tu hazliu!

Luna-i doar un loc pustiu

Și răspunsul chiar nu-l știu!

Culcă-te, că e târziu!

– Chiar nu vezi că are pete?!

Uită-te pe îndelete!

Mă duc repede la fete,

Că ele sunt mult mai atente!

– Care fete, măi tataie?!

– Mami, tușa și mamaie!

– Mai bine stai în odaie,

Să n-o facem iar de oaie!

Nu-i frumos să-i spui de pete

Unei… fete-așa deștepte!

– Nu vreau sfaturi înțelepte,

Plec, că luna n-o s-aștepte!

Mama-mare e ca luna,

Maaare și e numai una!

Chiar de cam vorbește-ntruna

E drăguță totdeauna!

– Ce să zic? Poate cu tine,

Dar cu mine nu prea ține,

Nu mă-mpac cu ea prea bine.

Cine știe ce idee-i vine?!

Că de pete ți-am zis ție

Ca să facem bășcălie,

C-așa-s eu de când mă știe,

Maaare grozăvie!

– Tataie, nu-ți fie frică

De mamaie ce-o să zică,

Chiar de îți mai poartă pică,

Ți-e bună… amică!

Și îi place mult de tine,

Chiar de nu-i convine

Că la glume sunt ca tine

Și nu-i pică toate bine.

– Uite, luna a plecat, s-a dus la culcare,

Dacă nu tăcem de-ndat’, mamaie apare,

Grozăvie maaare!