Culorile lăudăroase

– Hei, uitați-vă la mine!

Sunt roz și-mi stă taaare bine!

Toți mă vor în preajma lor,

Sunt zâna culorilor!

A culorilor de fete!

Să vorbim mai pe-ndelete!

– Da, da’ nu-i doar lumea lor!

E și a băieților!

Albastru merge la toți,

La bunei și la nepoți,

Chiar și la bunici, nepoate!

Vezi că nu le știi pe toate?

– Ce? Verdele nu-i la fel?

Roșul nu-i frumos și el?

Curcubeul cine-l face?

Tot niște culori dibace!

Galbenul cel însorit

Ca lămâia s-a acrit!

– Albul ce să faci cu el?

Și cu negru-i cam la fel.

Maroul e ca pământul,

Îți cam taie tot avântul.

– Ce tot spui acolo, gri?!

Tu de unde crezi că știi?

Și-uite așa din lăudare

Au dat-o în supărare,

Doar că pe când se-nfruntau,

O pictură colorau

Și cu roz, negru și gri,

Alb și ce culori mai știi!