Copilărie cu parfum de trandafiri

Știe cineva ce este acela șerbet, se mai face în vreo bucătărie de bunici sau străbunici? Mai ”crește” careva la intrarea în curte, ”să se vadă de la stradă”, vreo tufă de trandafiri roz bombon, parfumați, numai buni pentru dulceața de trandafiri?

Cândva demult, pe vremea când străbunicii de azi erau tineri părinți ca ai voștri, bunicii erau copii ca voi. Râdeau în soarele de vară, dansau în ploaie strigând ”Paparude ude” sau se bulgăreau cu zăpadă, așteptându-l pe Moș Gerilă, varianta comunistă a lui Moș Crăciun dar la fel de încărcată de bucurie și de cadouri!

Fiecare copilărie are nevinovăția și bucuriile ei, indiferent de locul și de vremurile în care se petrece. A mea are parfum de trandafiri de la șerbetul roz lucios și cremos pe care bunica îl așeza ca într-un ritual, cu o linguriță, în fiecare pahar cu apă al celor așezați în jurul mesei. Era o sărbătoare în sine acest ritual. Venea cu un borcan de 400 de grame plin cu bunătatea de un roz delicat și fiecare, mic sau mare, aștepta să își primească lingurița de plăcere desăvârșită a gustului, în paharul cu apă. Atât! Nici nu se putea mai mult, era prea dulce ca să fie mâncat în cantități mai mari și era prea puțin, așa că trebuia să ajungă la toți. De ce în apă? Parfuma cu aroma de trandafiri și apa, dar era esențial ”să iei și puțină apă la șerbet, să nu te leșine dulcele”, cum spunea ea. Și era întotdeauna vară când mâncam șerbet.

Sigur, mai târziu a încercat ea să ne momească și cu șerbetul cu lămâie sau cu cacao dar acela de trandafiri a fost cu cea mai mare trecere. Nu avea o aromă prea puternică și era roz, atrăgea prin culoare, înveselea masa! Lămâia, deși mai aromată și mai acrișoară, era automat legată de prăjiturile mamei, cu foi coapte individual pe fundul tăvii, cu o cremă absolut delicioasă, acrișoară, gălbuie, de lămâie adevărată, obținută cu greu în anii aceia. Ca să te bucuri de prăjitura aceea, probabil numită astăzi Albă ca Zăpada, trebuia să aștepți, se punea și crema, odată coapte foile, una câte una, tot ca într-un ritual, iar apoi, prăjitura era înfășurată într-un șervet și dată la frigider peste noapte ca să se moaie foile și să își ia și ele aroma de lămâie. De obicei, prăjitura se făcea iarna, probabil când ajungeau lămâile prin alimentare!

Revenind la trandafiri, șerbetul a dispărut iute din copilăria mea, fără explicații, desigur. Nu le avea nimeni. Dar tot ca o dulce compensare a aromei de trandafiri, am descoperit dulceața. O mătușă de-a mamei care ”ținea un grec” și era o gospodină desăvârșită, la vreo câteva străzi distanță de a noastră, excela în dulcețuri. Așa am descoperit dulceața ei de trandafiri. Cu o aromă mai pregnantă decât a șerbetului, cu o textură amintind oarecum de niște foițe de hârtie înmuiate în sirop, toată lumea fugea de ea dar mie îmi plăcea. Îmi evoca, probabil, zilele însorite de vară cu șerbet servit la masa din curtea mare plină cu de toate. Sigur, nu m-a convins parfumul bulgăresc de trandafiri, e din cu totul altă categorie olfactivă, dar respingerea acestuia a venit mai târziu, în anii de școală când plecam în excursie de o zi în ”țara vecină și prietenă”!

Acum e simplu, dai comandă pe internet și îți umpli masa cu dulciurile preferate, care mai de care mai fițos ambalate și mai delicioase, încât să impresioneze orice musafir. Copilăria mea stă încă în caietul cu rețete al mamei, scrise caligrafic, pe care ca să le poată testa prima dată trebuia să așteptăm îndelung până ce tata făcea rost de unt sau de vreo esență anume sau de vreun… cocoș, nu puteai face rețeta în absența subiectului principal! Era și multă presiune, nu putea greși rețeta, după atâta așteptare. Dar și multă bucurie și îngăduință, chiar dacă nu îi reușea, ne plăcea și așa, nu prea aveam termen de comparație. Am învățat de mică să apreciez aroma de cafea, întotdeauna vestea musafirii, nu prea stăteau copiii ”în gura celor mari”, dar era prilej de dulcețuri de vișine, smochine sau chiar din coajă de portocale sau pepene! Și mai primeam și noi câte un biscuit înmuiat în cafea, așa, ca să simțim că am mai crescut!

Copilăria voastră ce parfum are? Vă aștept poveștile la rubrica de comentarii din josul paginii sau pe adresa de e-mail livesreverse@gmail.com, să descoperim împreună aceste arome de copilărie de atunci și de acum!