AVENTURILE LUI RA LA MARE (17)

În zborul lor amestecat, de mai multe vârste, neamuri, mărimi şi deghizări, Ra şi gaşca domnului Corbu reuşiră să mai sperie şi vreo doi câini, dar şi un grup de trecători neobişnuiţi cu… apariţiile aeriene neidentificate.

AVENTURILE LUI RA LA MARE (16)

Ploaia se oprise pe la prânz şi un soare palid apăruse puţin, cât să încurajeze planurile de petrecere ale păsăretului şi peştilor. Pe înserat, faleza nu mai era chiar goală, oamenii profitau de orice ocazie să se bucure de aerul sărat al mării. Aşadar, condiţiile pentru farse erau prielnice.

AVENTURILE LUI RA LA MARE (15)

Mare şi stângaci, Ra se mai linişti puţin în mijlocul familiei Corbu, bucurându-se din plin de biscuitul primit.

– Ia de aici încă unul, să i-l duci mamei-pescăruş din partea mea!

– Ei, lăsaţi, mulţumesc, dar nu e nevoie. Aveţi destule guri de hrănit şi pe aici, se repezi Ra să refuze ruşinat.

AVENTURILE LUI RA LA MARE (14)

O casă boierească frumos renovată, cu o curte mare, umbrită de câţiva nuci bătrâni, un cireş, un măr, dar şi un brad falnic numai bun de împodobit pentru Crăciun, cam asta este, pe scurt, ceea ce bătrânul cioroi şi neamul lui numesc „acasă”.