Această poveste este o invitație la răbdarea de a citi un text până la final sau măcar de a face un… scroll. Veți descoperi un început, promit!

Astăzi, în zi de sărbătoare pentru femeile din toată lumea, la încercarea mea de a imagina în versuri hazlii povestea unei fetițe înconjurate de iubirea străbunicii, bunicii și părinților ei, părintele Marius ne-a transmis, nouă, tuturor sărbătoritelor, câteva cuvinte foarte emoționante și frumoase, pe care vi le redau în continuare. Mai întâi, însă, vreau să mulțumesc părintelui dar și vouă, celor care citiți cele scrise pe acest blog.

Cine are nevoie de un anume pretext pentru a vorbi despre iubire? Un cantautor american spunea foarte frumos că ”iubirea este să înveți cântecul din inima cuiva și să i-l cânți atunci când simte nevoia mai mult”! Să vorbim despre cel mai minunat sentiment trăit de om, căci Dumnezeu este iubire, cu părintele Marius Moșteanu!

Oricât de… fixiști am fi, suntem într-o continuă transformare, schimbarea înseamnă viață, evoluție dar și ieșirea din zona de confort și din plictiseală. Avem nevoie de o updatare permanentă pentru adaptare, însă și reciproca este valabilă!

O adaptare pentru updatare poate însemna și ieșirea din zona de confort a bunicului, de exemplu, pătrunzând în lumea nepotului care îi dezvăluie tainele internetului și astfel îl updatează. Iar nepotul poate merge și pe mâna bunicului, updatarea l-a învățat să se adapteze în orice situație pentru că are doar de câștigat. Mă adresez din nou părintelui Marius Moșteanu, cu câteva întrebări legate de acest subiect.