Călătorului îi stă bine cu drumul

AVENTURILE LUI RA LA MARE (27)

Pe faleza turcilor, tot felul de oameni la plimbare sau la cumpărături, pisici pândind lacome să prindă ceva de mâncare, tarabe cu fructe, mirodenii, suveniruri fel de fel, iar turiştii cu care plecaseră Kiki şi Ra umblau şi ei ameţiţi de aglomeraţie şi de oferta bogată. Abia târziu în noapte s-au întors la bordul vasului, unde domnul Corbu sforăia deja sonor în barca de salvare.

Kiki plutea şi el sătul de gălăgia din zonă, iar Ra, veşnic cu chef de vorbă, zbura în cercuri largi deasupra falezei, încă entuziasmat că ajunsese până la turci.

– Kiki, Kiki, nu-i mare diferenţă între oamenii noştri şi ăştia de aici, dar la noi parcă e mai curat şi mai linişte pe faleză. Aici sunt atâtea noutăţi că nici nu pot să spun dacă îmi place ceva.

– Dacă am sta aici mai mult, te-ai obişnui. Acasă ştii toate locurile cu ochii închişi, vieţuitoarele, până şi obiceiurile fiecăruia, aici e normal să fii puţin dezorientat, nu ştii nici locul, nici vorba, dar e frumos. Şi, orice noutate e o provocare, ştii! Până la urmă, peste tot sunt aceleaşi feluri de oameni şi de vietăţi, dacă ţi se par bune, sunt bune, dacă nu, nu. De tine depinde cum alegi să le vezi. Eu sunt tare bucuros că am ajuns aici, dar şi eu sunt nerăbdător deja să plecăm spre casă. De fapt, ştii ceva? Câtă vreme suntem împreună, suntem acasă oriunde, doar că dacă tot pleacă vasul ăsta înapoi la Constanţa, parcă ar fi mai bine să ne vedem şi noi de drum cu el. Şi apoi, domnul Corbu vrea şi el acasă. Acum chiar că faptele vorbesc pentru noi! Mai este şi el, care sigur se laudă şi ne laudă la toată lumea. Avem publicitate gratuită! Să vezi când or auzi mamele noastre!

– Aoleu, bine că mi-ai amintit! Trebuie să le luăm şi lor ceva de aici, să aibă amintire de la prima noastră vacanţă împreună!

– Ce să le luăm, că doar ce e aici, e şi acasă, nu o să mergem cu vreun peşte prăjit în gură, două zile! Ştii ce le bucură cel mai mult?

– Ce?, întrebă nerăbdător Ra.

– Că am ajuns noi cu bine în Turcia şi înapoi la ele. Şi, bineînţeles, faptul că au cu ce se mândri la toată lumea, multă vreme de acum înainte.

– Aşa e. Parcă o aud pe mama cum strigă fericită să audă toate prietenele ei. Cred că şi doamna lui nea Corbu o să se laude cu isprava lui.

– Asta dacă nu o să se supere că am plecat de capul meu, fără ea!, se auzi şi vocea sonoră a bătrânului. Ia mai tăceţi din gură că nu pot dormi de şuşotelile voastre! Hai, că mâine e zi mare! O pornim din nou la drum! Până la urmă, călătorului îi stă bine cu drumul şi oricât de mult ne dorim să ajungem într-un anume loc, nici călătoria în sine nu e de lepădat. Ne mai văietăm noi de mâncare, de oboseală, dar merită şi drumul, nu doar destinaţia! Drumul ne face mai puternici, tocmai ca să ne bucurăm mai mult de destinaţie şi să alegem şi altele. De acum să ne gândim unde mergem vara viitoare, că am cam prins gustul călătoriilor cu voi!

– Aoleu! Dar de ce nu vă puneţi copiii să organizeze vreo vacanţă?

– Păi, să ştii că ai dreptate şi tu, doar că vezi, nici tu nu ai luat-o pe mama-pescăruş cu tine, aşa că nici ai mei nu cred că au chef să mă ia în vreo călătorie de-a lor. Cât despre nepoţi, ăştia sunt încă şi mai şmecheri! Se plimbă toată ziua pe la mall-uri prin parcare, au tupeu, se descurcă şi vin acasă la mine şi la doamna mea cu tot felul de trataţii! Hai că iar ne-am pus pe vorbă şi trebuie să ne odihnim.

Aşa au ajuns cei trei, din val în val şi din vorbă în vorbă, înapoi pe faleza constănţeană, la locurile atât de cunoscute lor şi la neamurile lor, foarte încântate să afle de la ei că nici turcii nu sunt mai cu moţ ca românii, iar peştele e tot acelaşi. Important este că au visat la vacanţă, au organizat totul în secret şi au reuşit ce şi-au propus. Acum pot vorbi despre asta cât vor, dar dacă se hotărăsc să o ia din nou la sănătoasa, anul viitor, îşi vor păstra secretul mai bine decât de data asta, când domnul Corbu a reuşit să-l afle din zbor!