AVENTURILE LUI RA LA MARE (6)
Când soarele tocmai se iţea somnoros din apele mării, pe faleza încă pustie, mare gălăgie: domnul Corbu dăduse adunarea păsăretului dornic de competiţie. Erau acolo şi nepoţii lui, pentru susţinere, cam ciufuliţi şi puşi pe harţă că au fost sculaţi din somn la prima oră, moştenind ceva din aerul morocănos al bunicului. În schimb, acesta parcă întinerise, ţopăia sprinten printre porumbei, pescăruşi, vrăbii şi câteva coţofene curioase. Din valurile mării se zăreau Kiki, un banc întreg de hamsii agitate, vădit speriate de gurile lacome ale pescăruşilor, câţiva stavrizi matinali, gata deja să ia startul, iar mai la fundul apei, un calcan şi o pisică de mare stăteau bine camuflaţi dar foarte curioşi să afle ce se petrecea la suprafaţă. Pe stabilopozi era tanti Steluţa, o ţestoasă bătrână şi sfioasă dar cu gâtul întins la maxim, să nu-i scape nimic, bine flancată de o ceată de crabi şi câteva midii. O galerie destul de… măruntă, tăcută şi înceată în mişcări, dar animată de iminenţa unui eveniment atât de neobişnuit: o întrecere între vieţuitoarele cele mai rapide ale cerului şi apelor!
