Amintirile albite

Dacă nu ar fi uitarea,

Să albească amintiri,

Noi am rătăci cărarea

Spre iertări și spre iubiri.

Am umbla cu mintea tristă,

Inima mereu zdrobită,

Cărând lacrimi în batistă,

Printr-o viață zgribulită.

Amintirile albite

Sunt ca pânza de tablou,

Fac inima să ne palpite,

Colorând viața din nou.

Din uitare și iertare

Și iubind totul din plin,

Visele vibrează-n soare,

Cerul e mereu senin,

Chiar când norii se adună,

Răsăritu-i neschimbat,

Purtăm în suflet vremea bună,

În minte-un cântec fredonat,

Ne întrebăm de unde-l știm,

Ne amintim c-a fost uitat,

Acum e nou și e sublim,

Sigur nu ne mai rătăcim!

Pixabay picture