Am fost la bibliotecă și la biserică în același timp!

Da, exact așa a fost, dar, așa cum biblioteca oricât de județeană ar fi este universală prin cărțile ei, și biserica a fost la fel, pentru că între cei care au participat la conferința părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, despre carte și spiritualitate, „La început a fost cuvântul”, au putut fi de toate religiile și convingerile!

Plecasem cu gândul timid de a lua câteva cuvinte de la ceilalți spectatori și mi-am dat seama, imediat ce am înregistrat cuvintele unei doamne venite cu fiica sa, că poate voi scrie o poveste formată din poveștile celor care îl cunosc și îl iubesc pe parintele Marius. Am înțeles că deocamdată pot spune chiar eu ce frumos am trăit toți, câteva ceasuri, ca într-o mare familie în care Dumnezeu a picurat, prin mijlocirea directă a părintelui, pace și iubire.

Ideea de biserică la bibliotecă a constatat-o chiar părintele dar aș îndrăzni să spun că a fost cu mult mai mult decât atât. Prin transmiterea conferinței pe postul Dotto Tv, cei cu probleme de auz au beneficiat de o doamnă specialistă în limbajul mimico-gestual, o bucurie în plus pentru mine. Știți că scriu predicile părintelui tocmai pentru a le dărui și celor cu dificultăți auditive posibilitatea de a se bucura citind cuvintele sale. Și m-am mai bucurat de ceva, anume că suntem mulți cei care ne dorim cuvintele părintelui prinse într-o carte, cel puțin! Începutul a fost făcut deja prin lucrarea sa de doctorat, un motiv în plus de a reveni în bibliotecă pentru cei care nu au citit-o încă. Am avut acest privilegiu și după părerea mea, ar trebui predată în școli, măcar în… săptămânile altfel. Ar avea ocazia, copii și profesori, deopotrivă, să pășească în mod conștient pe meleagurile noastre, în ritmul muzicii bisericești de la apariția ei, simțindu-se călăuziți de Sfântul Andrei al nostru!

Revenind la ideea de predică în biserică, aseară, aceea a fost și ea dusă de Dumnezeu la nivelul următor! Pe scenă a fost și doamna preoteasă, care a citit mulțimea de întrebări trimise în direct, pe whatsapp,  de participanții care și-au primit răspunsurile imediat de la părintele, prin povești și exemple personale, atât de însuflețite de lacrimi împletite în zâmbet. Nu poate fi vorba despre o predică interactivă in timpul rânduielilor bisericești de duminică sau din zilele de sărbătoare, la fel cum nu putem aplauda în biserică. În biblioteca-biserică se poate! Și am făcut asta și o să mai facem, căci mai are părintele și alte povești de povestit, în fiecare lună câte una!

Oricâtă liniște ne-am strădui să facem în timpul predicilor, nici asta nu ne iese de fiecare dată, cât despre dorința tuturor de a sta cât mai aproape de părintele, într-o biserică neîncăpătoare, și asta mai creează… tulburări. Neîncăpătoare s-a dovedit și aula bibliotecii, dar așezați cuminți pe scaune care se tot înmulțeau, am făcut așa o liniște ca să îl auzim și să îl și ascultăm pe părintele încât chiar a fost minunat. Întrebările și-au aflat răspuns, poveștile părintelui au mers la inimile tuturor și pot spune că până și clădirea impozantă a bibliotecii, rece și oficială s-a încălzit și a prins viață și lumină nouă la plecare.

Am ajuns pe soare și am plecat pe întuneric, ceață rece și un vânt răvășitor, ca și când realitatea cenușie de noiembrie își cerea drepturile, fără câștig de cauză, de astă dată!

Dacă de obicei mă apuc de scris imediat, am vrut să păstrez cât mai mult pacea și bucuria pe care le simți de obicei la împărtășanie și cu care am revenit aseară, acasă. Încă simt ca aseară, așa că vă transmit acea stare de bine și vouă, celor care citiți aceste rânduri și cărora vă mulțumesc pentru răbdare și susținere.

Sigur găsiți înregistrarea conferinței pe internet și vă puteți convinge că merită să îți dăruiești câteva ceasuri de bucurie și de iubire cu fiecare conferință a părintelui la Biblioteca Județeană Constanța. Următoarea va fi pe 9 decembrie, despre colindele de Crăciun, așa că sigur, copilul din mine va zâmbi din nou.

Ce mi-a mai plăcut a fost că pe scenă, alături de părintele, s-a aflat și doamna sa, imagine desăvârșită a… spiritului de echipă la care toți visăm prin Taina Căsătoriei și pentru care e nevoie de mult efort. Știți, imaginea a două lebede care se împerechează pe viață, plutind maiestuoase pe apă, necesită o grămadă de muncă nevăzută sub apă. Spre bucuria celor prezenți dar și a celor care află acum, părintele Marius și doamna preoteasă Elena Moșteanu au anunțat că toți cei care au întrebări pentru părintele le pot trimite în continuare și nu vor rămâne fără răspuns la întâlnirile viitoare.

Ar fi multe de scris și voi reveni, cu siguranță, cu fragmente din poveștile de viață ale părintelui Marius, pentru a trăi mai frumos, în ciuda bullying-ului din școli și nu numai, pentru că, așa cum ne învață, când ne întâlnim cu semeni care nu ne plac, să ne bucurăm că ei ne sunt cei mai buni antrenori! În fond, vă spun că dacă vreți să vedeți imaginea veșniciei în bucurie, blândețe și iubire, așa cum fiecare speră la Raiul său, trebuie să îl cunoașteți pe părintele Marius!

Cu mulțumiri pentru fotografii părintelui Marius și Nadjei Iancu