Tot la pizza se gândește!

Pescărușul pofticios nu mănâncă sănătos,

De mâncarea lui de pește nici măcar nu pomenește!

Vrea tot pizza și plăcinte, e obraznic, nu-i cuminte,

Mai mereu gălăgios, nu se poartă prea frumos!

Mama tot îi amintește că-i născut să prindă pește,

Nu să zboare doar prin piețe, furând de la precupețe.

Și nu vrea legume, fructe, vrea plăcinte să se-nfrupte!

Dacă totuși mama-l ia să prindă pește cu ea,

Zboară-ncet, tot pe la mal, se lasă pe câte-un val,

Plutește și lenevește până prinde unul pește!

Pofta lui îi dă curaj și atacă în picaj,

Bietul om nici nu mai știe dac-a prins guvizi, hamsie,

I le-nfulecă pe toate, le-nghite nemestecate!

Apoi iarăși lenevește, visând cum prinde el pește,

Doar că repede-i miroase pizza de pe la terase

Și își ia repede zborul, studiind atent decorul.

Voi copii sigur îl știți, când la mare mai veniți:

Este mare, zgomotos, dar e alb și e frumos!

Și chiar de mai fură pește, tot la pizza se gândește!