– Ce rimează cu bucuria?

– Rimează copilăria!

– Dar cu maturitatea?

Imaginați-vă că elevii care sunt acum în clasa a III-a, a IV-a vor profesa niște meserii despre care noi, acum, habar nu avem! Așa cum în urmă cu patru ani, dacă îi spuneam unui dezvoltator imobiliar că face degeaba sedii pentru birouri, că o să dea faliment, nu mă credea! Acum, să știți că Bucureștiul este plin de spații goale și prima întrebare la angajare, mi-a spus un șef de la Personal de la o Bancă foarte importantă din București, este ”Câte zile lucrez de acasă?”. Dacă nu e lăsat să lucreze măcar trei zile de acasă și două la birou, nici nu întreabă ce salariu i se dă!

Era un copil al unei familii deosebite, toți cuminți, toți așezați, fără nicio falsă modestie, știa copilul valoarea lui, dar avea o nelămurire:

– Tati, am văzut că există foarte multă lume rea, dacă noi ăștia buni i-am omorî pe cei răi, am rămâne numai cei buni?

Și i-a spus tatăl:

– Nu, am rămâne numai ucigași.

Ne apropiem de un început frumos de școală, ne apropiem de tot ceea ce înseamnă grija de a înțelege că în ultima săptămână de vacanță putem să creăm ceea ce urmează în nouă luni! Cum? Printr-o atmosferă frumoasă.