Era un copil al unei familii deosebite, toți cuminți, toți așezați, fără nicio falsă modestie, știa copilul valoarea lui, dar avea o nelămurire:

– Tati, am văzut că există foarte multă lume rea, dacă noi ăștia buni i-am omorî pe cei răi, am rămâne numai cei buni?

Și i-a spus tatăl:

– Nu, am rămâne numai ucigași.

Ne apropiem de un început frumos de școală, ne apropiem de tot ceea ce înseamnă grija de a înțelege că în ultima săptămână de vacanță putem să creăm ceea ce urmează în nouă luni! Cum? Printr-o atmosferă frumoasă.

Alma e fetiţă mare, are 5 ani, merge la grădi şi mai apoi la şcoală, la oraș, doar că pentru asta trebuie să îşi ia la revedere de la bunicii materni care au crescut-o de la venirea ei pe lume. Este o despărţire grea, pentru că acasă la bunici, la țară, îl lasă şi pe Toto, calul primit în dar de la aceştia, la aniversarea de 4 anişori, anul trecut.