Ne aflăm la început de Triod, la început de lună și la început de Post către Înviere. Atunci când aflăm că urmează o perioadă de post, parcă ne furnică, așa, pe șira spinării, câte un gând. Niciodată omului nu îi este chiar așa de ușor să își înfrâneze pornirile și nu trebuie să credem că este nefiresc să ne speriem de întuneric sau să ne speriem de necunoscut, sau să avem teamă că începem o perioadă altfel decât alta, sau chiar că ne temem de întâlnirea cu cineva pe care nu l-am văzut de mult. Sunt lucruri firești, fac parte din firea omului.

Mă chinuie un vers în miez de noapte

Să-i caut rime printre șoapte,

Iar o tăcere mare mă îmbie

Biserica înseamnă comunitate și comuniune, în același timp. Dacă începem să spunem ”Biserica Ortodoxă”, ”Biserica Catolică”, ”Biserica Protestantă”, deja nu mai suntem altundeva decât în Turnul Babel, și anume, încercăm să ajungem la Dumnezeu pe verticală!

Ne pregătim să încheiem Săptămâna Altfel, o săptămână în care ne-am străduit să facem ceea ce poate că nu am făcut până acum dar cu siguranță vom face mai bine, data viitoare. Această seară a Prohodului a fost o seară a întâlnirii cu noi înșine.