E prima miercuri din martie și avem exercițiu de alarmare. E greu să nu te gândești că undeva, nu foarte departe, nu este exercițiu, este realitate, una în care au fost prinși și români de-ai noștri. Știi când și unde pleci în vacanță dar nu știi când și pe unde te întorci! E greu să te gândești la rău la mal de mare, unde auzi chemarea muezinului la rugăciune, tocmai când te întorci de la biserică, ca într-o permanentă exersare a stării de pace din noi.

– Ce faci acolo, nepoate?

Vrei cumva să scrii o carte?

Predica – Sfântul Ierarh Nicolae

”Îndreptător credinței și chip blândeților”, acesta este unul dintre portretele importante ale Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul sfintei noastre biserici. Pentru că este vorba despre Hramul bisericii, despre numele pe care îl purtăm cu drag, am să vă vorbesc puțin și despre nume. Poate că nu v-a spus nimeni, până acum, sau poate că nu ne-am gândit ce înseamnă numele, de fapt. Numele este o protecție.

– Buni, cum știe Moș Nicolae care sunt copii cuminți?

Ne vede cumva din ceruri, îi întreabă pe părinți?