Am pornit de la prima poezie publicată anul trecut, chiar în prima zi de primăvară, de Mărțișor românesc, și am continuat cu altele, în special pentru copii. V-o dau la citit îndată, ca pe o dragă aducere aminte a mea, dar și ca pe o provocare pe care v-o lansez de a descoperi, în acest nou început de primăvară, cum ați evoluat în anul ce a trecut de la cea veche la cea nouă. Nu în raport cu ceilalți, ci cu voi înșivă, desigur.

Am niște amintiri excepționale, peste care nu pot să trec așa ușor, legate de Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Au fost ispite mari, chiar la nivel de Patriarhie sunt foarte multe ispite legate de faptul că acum vreo 10-12 ani a primit interdicție de a le citi în biserică, nu vreau să intru în amănunte, va avea Dumnezeu grijă să mergem mai departe.

Ne apropiem de un început frumos de școală, ne apropiem de tot ceea ce înseamnă grija de a înțelege că în ultima săptămână de vacanță putem să creăm ceea ce urmează în nouă luni! Cum? Printr-o atmosferă frumoasă.

Ce poate fi mai plăcut decât o săptămână de început de vară?! Până la urmă, ca orice început, aduce un plus de speranță și de bucurie, așa că poate aceleași trăiri vor apărea și la început de toamnă sau de iarnă, fiecare sezon cu visele și speranțele lui!