”Cu pace să ieșim întru numele Domnului”
Rostul și rânduiala Liturghiei Darurilor Înainte Sfințite sunt unele cu totul și cu totul diferite față de ceea ce știm despre Sfânta Liturghie. Ați constatat o mai mare stare de smerenie, o mai mare stare de ”bucurie de Post”, ca să spun așa. Această expresie de ”bucurie de Post” este una la care vreau să rămân puțin în seara aceasta, cum este rânduiala Liturghiei.
Dacă am avea conștiința că o icoană cu un sfânt mucenic face din noi un curajos, cu siguranță că vom avea curajul mucenicului. Dacă o vom avea pe Maica Domnului în icoană cu conștiința că Maica Domnului este cu noi, cu siguranță că maternitatea va fi ”reinstalată” în societate.
Un cioban, sus la munte, cu oi o parte albe, o parte negre și un student, probabil că era la Agronomie, l-a întrebat:
– Măi baciule, cam câtă iarbă mănâncă oile astea într-o zi?
– Cele albe cam cât ai da o coasă de vreo zece metri, dus-întors.
– Da? Și cele negre?
– Și cele negre.
– Măi baciule, dar cam câtă apă beau? Cât lapte dau?
– Cele albe să știi că dau cam jumătate de litru, 700 de mililitri la mulsoare.
– Și cele negre?
– Și cele negre.
După ce i-a mai pus câteva întrebări, i-a pus o întrebare de bază:
Dacă cineva te iubește, să știi că te iubește așa cum știe el să iubească. Nu o să ceri de la o persoană rece să te iubească într-un fel în care aștepți tu să te iubească o persoană caldă! Și nu trebuie să îl consideri vinovat pe celălalt că te iubește atât, pentru că atâta poate el!
