Vă invit să vă încărcați de energie de cea mai bună calitate, să renunțați la fricile induse și să vă găsiți locul acolo unde Dumnezeu vi l-a așezat, citind aceste rânduri pe care le-am scris după predica din Duminica Sfântului Apostol Toma a părintelui Marius Moșteanu, părintele paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța.

Ne pregătim să încheiem Săptămâna Altfel, o săptămână în care ne-am străduit să facem ceea ce poate că nu am făcut până acum dar cu siguranță vom face mai bine, data viitoare. Această seară a Prohodului a fost o seară a întâlnirii cu noi înșine.

Rugăciunea de cerere ar trebui să fie una care să dispară și din cărți, și din conștiința noastră. Cred că rugăciunea de mulțumire ar trebui să fie nu numai primul pas, ci fiecare pas în tot ceea ce facem.

”Ce poate să dea omul în schimb pentru sufletul său?”

Mă aflu în fața dumneavoastră cu un buchet de lăcrămioare, deși probabil că vă așteptați să ies cu Sfânta Cruce, că este Ziua Sfintei Cruci, în Duminica a III-a din Sfântul și Marele Post. Ei bine, am făcut lucrul acesta dinadins, pentru că vreau să vă vorbesc despre ceva, despre Sfânta Cruce, altfel.

Întotdeauna când cineva se gândește la Sfânta Cruce, pe românește, se gândește că ”o să o ia în freză”: