Eu de când mă știu pe drumul Teologiei, nu m-am rugat să ajung, pentru că știam că ajung, m-am rugat să fiu vrednic. Când am aflat că este un singur loc la Facultate, în 1987, nu m-am rugat să fie al meu, ci m-am rugat să fiu vrednic. Când am venit aici și am depus o cerere pentru a fi diacon la Catedrală, nu m-am rugat neapărat să se facă… pârtie și să mă duc acolo. E adevărat că nu aveau post pentru așa ceva, dar nu m-am rugat să se dea lumea la o parte. Orice sistem să știți că are niște reticențe față de tinerii care vin. Să știți că eu am fost și tânăr, nu am făcut 61 de ani alaltăieri!

Dacă nici această tâlcuire minunată a predicii ”Tânărul bogat” care în interpretarea clasică ne cam… dădea fiori pe șira spinării nu vă face să vă simțiți liberi să vă bucurați de cât de bogați sunteți de fapt, atunci știu sigur ce vă va face: următoarea predică pe care părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța ne-o va tâlcui! Dar, vă invit să vă bucurați de rândurile pe care le veți citi în continuare despre educație, despre sperietoarea facturilor cu TVA mărit și rezolvarea ei în doi timpi și tot două mișcări, despre copii dar și despre bătrânețea trăită sau pregătită din timpul tinereții și maturității și un inventar pe care suntem datori către noi și Împărăția Cerurilor din noi să îl facem. ACUM!  

Astăzi am de vânzare tot. Astăzi îmbrățișez pe toți. Astăzi vă dau și nu vreau să primesc nimic înapoi, pentru că mi-am făcut un sistem în care a da înseamnă a spori. A da celuilalt măcar un zâmbet înseamnă a avea mult mai mult decât ai avut înainte de a da.

”Mintea unui copil nu este numai un raft de bibliotecă pe care să-l aranjezi cu cărți, ci și o candelă pe care trebuie să o aprinzi ca să lumineze”. 

Când îmi place ceva, dau mai departe cu mare drag, o poveste bună este o bucurie care te face să te scuturi de… praful și pulberea drumului pe care ai pornit-o și să vezi viața într-o lumină nouă. Copilul din mine încă crede în poveștile cu final fericit și descopăr că nu sunt singură în crezul meu.

Vă invit să citiți această poveste, pentru că în prag de școală, veți simți că v-ați trezit! Brusc!

AVENTURILE LUI RA LA MARE (13)

Bucuros că Ra este un bun ascultător şi ţine cont de cele spuse de el, domnul Corbu trecu la subiectul cel mai important: experienţa aceea atât de înfricoşătoare cu motanul pe care o trăise pescăruşul, pe vremea când era doar un puiuţ: