Am văzut o fotografie, odată, cu un copil atât de sumar îmbrăcat, o să spuneți că dacă era vară, era ceva normal, dar nu, acesta era zdrențăros, era și murdar pe față, nespălat, îi lipseau toate, vă imaginați, dar avea un zâmbet absolut cuceritor! Ce bogăție mai mare poate să afișeze cineva sau să aibă cineva de afișat?!

Dacă nici această tâlcuire minunată a predicii ”Tânărul bogat” care în interpretarea clasică ne cam… dădea fiori pe șira spinării nu vă face să vă simțiți liberi să vă bucurați de cât de bogați sunteți de fapt, atunci știu sigur ce vă va face: următoarea predică pe care părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța ne-o va tâlcui! Dar, vă invit să vă bucurați de rândurile pe care le veți citi în continuare despre educație, despre sperietoarea facturilor cu TVA mărit și rezolvarea ei în doi timpi și tot două mișcări, despre copii dar și despre bătrânețea trăită sau pregătită din timpul tinereții și maturității și un inventar pe care suntem datori către noi și Împărăția Cerurilor din noi să îl facem. ACUM!  

Astăzi am de vânzare tot. Astăzi îmbrățișez pe toți. Astăzi vă dau și nu vreau să primesc nimic înapoi, pentru că mi-am făcut un sistem în care a da înseamnă a spori. A da celuilalt măcar un zâmbet înseamnă a avea mult mai mult decât ai avut înainte de a da.

Frunzele își schimbă culoarea și își schimbă toată structura, inclusiv moleculară, ca un act de smerenie totală. Dacă veți fi atenți, de acum înainte, cum pătrunde soarele printr-o frunză ruginie, vă veți da seama că soarele nu are cum să pătrundă cu aceeași intensitate printr-o frunză tânără și verde.