AVENTURILE LUI RA LA MARE (10)
Domnul Corbu ştie că atunci când Kiki şi Ra încep cu replicile lor îndrăzneţe, pun ceva la cale şi vor să îi abată atenţia de la subiect. Şi de data asta s-a dovedit că are dreptate.
Domnul Corbu ştie că atunci când Kiki şi Ra încep cu replicile lor îndrăzneţe, pun ceva la cale şi vor să îi abată atenţia de la subiect. Şi de data asta s-a dovedit că are dreptate.
Vara a trecut şi prietenii noştri Kiki şi Ra de la malul mării s-au plictisit deja de zilele mohorâte de toamnă. Au avut totuşi parte de o vreme caldă şi însorită până la mijloc de septembrie, numai că, deh, ce-i bun nu ţine chiar tot timpul! Cei doi au suportat şi ploile şi furtunile care pustiau faleza constănţeană. Le dădeau fiori şi îi cam ameţeau pe toţi, oameni, păsări şi peşti, deopotrivă. Acum, însă, este o zi însorită de sfârşit de octombrie şi Ra nu se sfieşte să îşi exprime zgomotos veselia, cum numai un pescăruş care se respectă ştie:
Soarele strălucea vesel deasupra mării în ziua concursului, iar faleza era aglomerată nu doar de păsăret, ci şi de turişti, spre bucuria domnului Corbu, care nu rata ocazia să se etaleze ţanţoş. Mare liniştită, cer senin, niciun semn de furtuna invocată de Ra. Pe stabilopozi stătea mama-pescăruş, însoţită de prietenele ei gureşe, iar ceva mai la distanţă dar în apă, se agita veselă mama-delfin. Mai erau şi alte vietăţi marine, dar la adâncimi diferite. Ţestoasa îşi întindea curioasă gâtul ridat, să vadă cât mai bine concurenţii din apă dar şi din văzduh. Nu departe de ea, plutind graţioasă, o lebădă venită din portul Tomis, aştepta să facă galerie.