Ne aflăm la început de Triod, la început de lună și la început de Post către Înviere. Atunci când aflăm că urmează o perioadă de post, parcă ne furnică, așa, pe șira spinării, câte un gând. Niciodată omului nu îi este chiar așa de ușor să își înfrâneze pornirile și nu trebuie să credem că este nefiresc să ne speriem de întuneric sau să ne speriem de necunoscut, sau să avem teamă că începem o perioadă altfel decât alta, sau chiar că ne temem de întâlnirea cu cineva pe care nu l-am văzut de mult. Sunt lucruri firești, fac parte din firea omului.

It`s time for a fast, creamy and delicious side dish, especially now, in the cold and windy wintertime!

– Buni, vreau și eu cățel,

Jucăuș și drăgălaș,

Să mă plimb cu el,

Când ies în oraș!

Eu de când mă știu pe drumul Teologiei, nu m-am rugat să ajung, pentru că știam că ajung, m-am rugat să fiu vrednic. Când am aflat că este un singur loc la Facultate, în 1987, nu m-am rugat să fie al meu, ci m-am rugat să fiu vrednic. Când am venit aici și am depus o cerere pentru a fi diacon la Catedrală, nu m-am rugat neapărat să se facă… pârtie și să mă duc acolo. E adevărat că nu aveau post pentru așa ceva, dar nu m-am rugat să se dea lumea la o parte. Orice sistem să știți că are niște reticențe față de tinerii care vin. Să știți că eu am fost și tânăr, nu am făcut 61 de ani alaltăieri!