Lunea în glumă

– Bunicule, am reușit să fac fundița asta așa cum o face și buni! Și știi cât m-am chinuit!

– Ai văzut? Înseamnă că acolo sus, cineva te iubește, Monica! Să îți amintești de asta ori de câte ori mai ai câte o problemă!

– Lasă, bunicule, că nu e chiar așa! Ai uitat când a murit mama-mare ce ai pățit?

– Ce-am pățit?

– Păi, când te-ai întors acasă de la cimitir nu ai dat tu cu capul în capacul de la portbagaj și te-ai lovit de ai avut ditai cucuiul? Și atunci te-ai uitat în sus și ai spus:

– Ai și ajuns acolo, mamă-soacră?

– Eeei, așa e, dar pe tine mama-mare te iubește și te ajută!

– Și pe tine de ce nu te ajută mama-mare a ta, să nu o mai lase pe a mea să te pedepsească?!

Dacă ai zâmbit măcar puțin la această… glumă și adaugi la asta un pic de bucurie că auzi trilurile păsărelelor înviorate de soare și de vremea bună, reușești să treci mai ușor peste o primă zi de lucru dintr-o săptămână nou-nouță!

Până și devierile de traseu din trafic, din cauza reparațiilor interminabile par mai ușor de trecut cu vederea! Sau nu. Oricât de mult te-ai strădui să dai din zâmbetul tău și celor din jur, din dorința de a vedea lumea mai veselă și mai mulțumită, depinde și de… lume, dacă acceptă ”donația” ta zâmbăreață! Așa că zâmbește tu cu sufletul și în sufletul tău și bucură-te că măcar tu ți-ai făcut treaba pe ziua de azi. Eu îți mulțumesc doar anticipat că ai avut răbdarea să citești aceste rânduri sau că, dimpotrivă, ai avut altceva mai bun de făcut și mi-ai refuzat oferta de zâmbet din această zi de luni dar te-ai amuzat măcar de poza aleasă de mine. Sau nici măcar! Până la urmă, nici mititelului ăsta blănos nu pare să îi ardă de glume!