AVENTURILE LUI RA LA MARE (21)

Înainte de a ajunge pe faleză, Ra rupse tăcerea cu o idee cum numai el poate avea, doar că deja Kiki îl cunoaşte foarte bine şi nu mai este luat prin surprindere atât de des:

– Parcă mi-ar place să vină şi domnul Corbu, ba mă gândesc şi la tanti Steluţa, că şi ea merită o excursie pe apă! E deja o ţestoasă emancipată, ştie cum e în aer, că a zburat fără să vrea cu nepoţii lui nea Corbu, când au răpit-o de acasă, dar nu ştie cum e să pluteşti pe apă. Facem o faptă bună, ştii că e singură şi se plictiseşte. Vede şi ea o ţară străină, cine ştie, poate îi place şi rămâne acolo!

Ţi-au rămas beţe de frigărui nefolosite şi eşti pe punctul de a le arunca sau de a le pune la… prăfuit prin nu ştiu ce colţ de cămară? Dă de lucru celor mici! Pune-i să le coloreze cât mai frumos, cu tempera sau carioca, apoi treci la joc cu ei!

AVENTURILE LUI RA LA MARE (20)

Kiki şi Ra o luară de-a lungul coastei, spre portul Tomis, unul prin apă, altul pe deasupra ei, privind din când în când în urmă, să verifice dacă nu cumva bătrânul cioroi s-a luat după ei, ca să afle mai multe despre planul lor. Spre surprinderea lor, nimeni nu venea din urmă, aşa că Ra şi-a condus prietenul la vaporul care pleca în zori spre Turcia.

O pânză fină, ţesută cu fir de aur pluteşte în aer, vibrând la cea mai uşoară adiere de vânt. Zeci de insecte multicolore zboară în jurul ei, admirând-o. Este creația de poveste a unui păianjen mic şi negru, care s-a rugat într-o zi Creatorului, să îi dăruiască o pânză din aur, ca să îl bage şi pe el în seamă cineva.