Ascultați până la capăt!

Cum poți să asculți până la capăt un copil? De exemplu, un copil are nevoie de ceva, o jucărie nouă! Știți de ce are nevoie un copil de o jucărie nouă? Nu neapărat că s-a plictisit de cea veche, dar vrea ceva nou, că așa e mintea copilului. Și atunci, veniți cu soluția:

– Uite, Bubu, nu vrei să facem noi o jucărie nouă?

Ați încercat să faceți lucrul acesta? Copiii din ziua de astăzi, nepoții noștri, nu mai știu să facă un avion de hârtie, nu mai știu să facă o broscuță care sare! Știți ce bucurie îi faceți unui copil cu niște lucruri pe care le aduceți din propria dumneavoastră copilărie?! Și nici nu o să vă mai ceară lucruri noi și o să vă rămână bani de factură!

Cât de frumoasă este viața și cât de ofertantă este criza! Când nu mai ai, trebuie să te reinventezi ca să ai și îți dai seama că ai ceva extraordinar, ai ceva ce tu nu bagi în seamă și când copilul care vrea ceva pentru că nu știe că are alternativă îți cere, va fi de o mie de ori mai bucuros să constate că se poate juca și cu altceva! Luați cuburi și desenați ceva pe fiecare latură, transformați-le și copilul nu va avea nevoie de un joc nou!

În duminica a X-a după Pogorârea Duhului Sfânt, Sfinții Părinți au rânduit a ne prezenta o pericopă pe cât de deosebită, pe atât de tulburătoare și anume, ”Vindecarea Lunaticului”, o vindecare cum multe a făcut Mântuitorul, dar deosebită prin faptul că a făcut-o de dragul tatălui. Să știți că nu numai în ziua de astăzi, marele absent din viața de familie, mai ales atunci când familia are un membru bolnăvior, este tatăl! Nu este o invenție nici a capitalismului, nici a socialismului, nici a comunismului, este parte din speța umană! Dar acum, Mântuitorul ne prezintă o excepție, știți că regula nu este întărită decât dacă are excepții! Știm regula, regula este din părțile Tirului și ale Sidonului, Femeia Cananeancă, ”Miluiește-mă, Doamne, fiica mea este greu bolnavă”. Acum a venit un tată cu copilul de mână! Eu i-aș face o icoană, i-aș ridica o statuie! Eu personal nu am văzut așa ceva! Nu am văzut, mai aștept, dar nu am văzut, mă rog la Dumnezeu să trăiesc mult, dar dacă ar fi așa, după mine, m-aș ruga să trăiesc mai puțin, ca să prind și eu mai repede măcar unul! Dar va rândui Dumnezeu!

Deci, un tată a venit la ucenici și le-a arătat pe lunatic, pe copilul său care era chinuit de un duh necurat și spuneau cei de lângă el că este lunatic. Acum, lunatic este un termen care în medicina de astăzi este trecut la ”și altele”, bineînțeles, neurologii se tem de a aduce din tradiție în diagnostic și pot să îi dea diverse denumiri, de la schizofrenie până la tulburare multiplă, dar lunatic pentru tradiție înseamnă un personaj care este diferit. Dacă ar fi să îl numim după noțiunile europene, când nu mai poți spune handicap, spui dizabilitate, adică o abilitate pe care nu o ai, acest lunatic ar fi diferit, CES, pentru cei care merg pe la școală, de la generală până la liceu. Ei bine, acest tată a dat și diagnosticul, după ce a văzut că ucenicii nu au putut să îl scoată pe diavol, I-a spus Mântuitorului și cam care ar fi modul de manifestare a bolii. Știți că atunci când te duci la cineva și vrei vindecare, trebuie să faci și o anamneză, să îi explici și de unde a pornit și tatăl a spus că ”de multe ori îl aruncă în apă și de multe ori în foc”. E adevărat că și eu de foarte multe ori v-am vorbit că este posibil ca aici să fie vorba și despre un tată care nu se mai înțelegea cu copilul. Putem să o luăm și așa, pentru că sunt și copii care de multe ori se încing, când îi aruncă diavolul în foc, iar altă dată sunt reci de nu îți răspund nici la bună ziua și atunci îi aruncă în apă, adică în gheață și să spunem că acesta ar fi fost modul de manifestare a lunaticului. Și atunci, când a văzut că Mântuitorul rămâne puțin în expectativă, tatăl I-a spus Acestuia că l-a dus și la ucenicii Lui și nu au putut să îi scoată diavolul. Atunci, Mântuitorul nu și-a ieșit din fire dar a spus ”Neam necredincios, până când voi fi cu voi?!”, le-a cerut ucenicilor să aducă copilul la El, l-au adus, Mântuitorul a certat duhul și copilul s-a făcut imediat sănătos!

Acum vă imaginați ce lovitură de imagine pentru ucenici?! L-au întrebat pe Iisus:

– Dar noi de ce nu am putut să scoatem duhul?

Și Mântuitorul a spus:

– Din pricina necredinței voastre, pentru că dacă aveți credință cât un grăunte de muștar, veți putea spune muntelui acesta ”Mută-te de aici dincolo” și se va muta!

La care, mucenicii nu au avut replică și Mântuitorul a vrut să le demonstreze că, într-adevăr, ei nu cred, chiar dacă au stat lângă El, înainte de a face minunile, El stătea cu ei la masă, era în mijlocul lor! Și Mântuitorul le-a demonstrat ucenicilor că ce le-a spus că din pricina necredinței lor nu au putut scoate acel duh este adevărat! Și cum le-a demonstrat? Prin faptul că le-a spus:

– Fiul Omului va fi dat pe mâinile unor păcătoși și aceștia Îl vor răstigni și a treia zi va învia.

Și Sfântul Evanghelist Matei încheie așa: ”Și s-au întristat ucenicii”.

De ce vă spun că este definiția necredinței?! A fi necredincios nu înseamnă ceea ce credeți dumneavoastră, a fi ateu sau a lupta cu realitatea spirituală, nu! Înseamnă a nu asculta până la capăt și a nu face până la capăt! Ascultați fraza! ”Fiul Omului va fi omorât și a treia zi va învia”! Măi copii, dacă împărțim în două fraza aceasta, pe de o parte spune că va fi omorât și pe cealaltă parte că va învia! Dar ucenicii s-au întristat, înseamnă că nu au ascultat până la capăt! Ca cei care mai predăm prin învățământ și ne dăm seama că mai pățim la ore să vorbim și copiii să asculte numai până la jumătate sau până la 99% dar nu ascultă, de fapt, finalul!

Se spune că odată, au făcut un test unor informaticieni și le-au dat 25 de subiecte atât de grele încât cel mai mult a făcut unul care din primul subiect a rezolvat două subpuncte din el! Atât! Și totuși, cineva a luat nota 10! La subiectul 24 scria așa:

– Cel care răspunde corect la întrebarea 25 va trece acest test.

A fost singurul care a citit toate subiectele. Ceilalți, când au văzut subiectele, așa grele, cum le-au parcurs dintr-o privire, au și început să lucreze. Cel care a luat 10, după trei minute a terminat și a plecat, pentru că subiectul 25 era cel mai scurt! Cred că testul acesta, într-un mare fel, este completarea testului de credință pe care Mântuitorul îl dă astăzi ucenicilor și pe care îmi permit eu să vi-l transmit și dumneavoastră! Aș vrea ca până în seară să găsiți cel puțin o asociere în viața dumneavoastră cu ceea ce a făcut Mântuitorul cu ucenicii. Încercați să spuneți cuiva o veste, începeți cu partea rea, aceasta fiind ordinea, și în momentul în care încheiați cu partea bună, veți constata că partea a doua nu mai este ascultată! Așa este și credința! Știți la ce mă refer? Partea întâi: Postul, rugăciunea, lumânările, metaniile, plânsul, acatistierul, iar lumânări, iar metanii! Asta-i prima parte! Partea a doua, după ce te-ai ridicat din genunchi să îmbrățișezi pe cineva, nu mai există! Nu mai există! Partea a doua, să fii mai bun după această primă parte de așa-zisă implementare a credinței, iar nu mai există! De ce?! Pentru că omul nu merge până la capăt! Niciodată nu a mers cineva până la capăt! Dacă i-am spus cuiva că îi dau un canon să ia un bidon de jumătate de litru de apă și să îl toarne la rădăcina unui pom uscat, a spus:

– La ce bun?!

– Măi, asta nu este atât pentru pomul acela, cât este pentru tine, să faci ascultare!

Am povestit de multe ori despre acel călugăr care a primit o ascultare de la stareț să ude un băț pe care el atunci l-a înfipt în pământ și i-a spus să îl ude până când îi va aduce mere și într-un an și jumătate, la Vecernie, a venit fratele cu poala rasei plină cu mere și starețul a spus:

– Uite roadele ascultării!

Măi copii, problema este următoarea: ascultați până la capăt! Păi, dacă vă duceți, să spunem, două zile, trei zile, o săptămână, chiar și o lună, dacă încă nu ai văzut că a înverzit, a înfrunzit, a înflorit și a rodit acel copac pe care tu l-ai văzut uscat la început, înseamnă că nu ai făcut nimic! Nu ai credință! O să spuneți că credința este pentru alții mai… Nu știți că adevăratul sens al credinței este nebunia pentru Hristos?! Îți trebuie un scop foarte bine determinat, trebuie să știi pentru ce crezi! Atunci când ud un copac uscat, eu nu mă gândesc nici cine a fost ăla care a înființat firma care l-a plantat, nici la nemernicia Primăriei că l-a lăsat să se usuce, mă gândesc că pot să fac și eu ceva pentru orașul acesta, ceea ce nemernicii aceia nu au făcut! Și chiar pot! Cum pot?! După cuvântarea mea de acum două săptămâni, când v-am dat acest canon, am văzut doi oameni care nu mă cunoșteau și eu nu îi cunoșteam și care deșertau două bidonașe cu apă. Și o să întrebați unde. Păi, toți pomii aceștia, aproape, sunt uscați! Aștept acum până la primăvară să și înmugurească! Acum este posibil ca oamenii aceia care udau pomii chiar să fi avut nevoie de sticlă pentru altceva și să o fi golit la rădăcina pomului, dar pentru mine a fost bucuria că poate m-a ascultat cineva! Și rămân așa, cu bucuria aceea! De ce?! Pentru că eu când dau un sfat, îl dau până la capăt, nu până la jumătate! Eram convins și sunt convins și acum că încet, încet o să ne dăm seama că nu facem nimic gratuit, adică degeaba! Dacă avem convingerea că apa aia a noastră poate să lucreze până la a scoate un copac din starea de uscăciune, asemănatu-s-a acest lucru cu credința care spune muntelui acesta ”Mută-te de aici, dincolo și se va muta”! Credința aceasta este una vindecătoare!

Să trecem la alte chestiuni! Cred că nu au existat, în biblioteci, în media, în posibilitățile de achiziționare online, atâtea cărți despre spiritualitate, despre vindecări, despre transformare neuronală, despre neuroplasticitate, nu au existat niciodată atâtea! Dar nici atâția cititori nu au existat niciodată! Și întreb și eu, așa:

– Unde sunt transformările?!

Vă spun eu, ele există dar nu sunt la oameni care să se bată cu cărămida în piept că s-au făcut nu știu ce… sfințișori sau vindecători! Dar, la cât se citește și la cât se scrie, aș avea pretenția să fie, așa, vindecare la toate instituțiile, să fie lucruri care să se așeze într-un anumit fel și nu sunt! Erau toți ucenicii și toți apostolii Mântuitorului și nici măcar unu nu a putut să îl vindece pe lunatic, din pricina necredinței! Și revenim la subiect. Cei care citim, trebuie să citim cu convingerea că este scris pentru noi! Eu știu și oameni care citesc Noul Testament și chiar spunea cineva:

– Să știți, această carte este fix pentru vecinul meu! Are niște sfaturi extraordinare, dacă ar ști vecinul și le-ar aplica… !

Nu, nu, cartea e făcută pentru noi! Noi când citim o carte, din păcate, ne traducem și ne cercetăm să vedem cam cui i s-ar potrivi să fie mai bun și îți aduci aminte cine te-a înjurat ultima dată și te gândești că dacă ar citi acela așa ceva… Asta ce înseamnă?! Înseamnă că o citim degeaba, o citim până la punctul în care vedem partea negativă, că știți care este problema? Creierul nostru se luptă împotriva noutăților cu toate armele și imediat este foarte atent ca nu cumva să aducem ceva nou, aia e partea rea a lucrurilor, pentru creier este ceva rău să îi dai o veste că se va schimba! Vai, cum adică să se schimbe el, care s-a obișnuit să stea în balta aia, acolo, și să nu îl întrebe nimeni de ce este murdar?! Să ce?! Să îi spui tu să se facă curat și după aceea în fiecare zi să aibă creierul grijă să fie mereu curat? Ce, asta e treaba lui?! Treaba lui este supraviețuirea de azi pe mâine și atât! Nu este pentru performanță! V-am mai spus, creierul nu este pentru performanță! Performanța apare numai în urma unui protocol pe care îl avem cu conștiința noastră și cu creierul, atunci poate să fie un creier performant, când ia legătura și face acest joc între conștiință și puterea lui de a regenera, inclusiv de a verifica multiplicarea celulară! O să spuneți:

– Aoleu, dar unde dai și unde crapă! Am început cu lunaticul și…

Nu, fraților, lunaticul fusese probabil pe la toți psihiatrii și psihoterapeuții și totuși nu l-a vindecat nimeni! De ce? Pentru că vindecătorul nu asculta până la capăt! Vindecătorul știa că ce a învățat el este corect, dar când să aplice, s-a întristat. De ce?! Pentru că toate diagnosticele sunt trecute acolo cu marjă de vindecare. De exemplu, un sindrom maniacal are o marjă de vindecare de 20% și vindecătorul imediat se întristează, în loc să se gândească că s-ar putea să fie el cu un procent din cele 20, spune că înseamnă că se încadrează la celelalte 80% și gata! Ucenicii, cărora le-a spus Mântuitorul că o să moară și o să învieze, nu au mai ascultat că o să învieze! Asta este credința! Adică, venim la biserică, ne împărtășim și când plecăm și vedem mașina blocată în parcare, am uitat și că am fost la biserică, am uitat de tot dar ne-am adus aminte de toți sfinții, când începem să înjurăm! Așa este situația, ce vreți?! Eu vă învăț ca măcar pentru jumătate de zi cât a rămas, așa cum v-am spus, să găsiți aplicabilitate la cum puteți să manifestați credința, ascultând până la capăt!

Pentru cei care acum bat la porțile studenției, au avut Bacalaureatul și acum intră Anul I, știți care este credința? Să terminați școala pe care o să o începeți în septembrie! Am atâția fii duhovnicești care au început Facultatea acum 15 ani și acum sunt la a doua, la a treia Facultate, nesfârșind-o pe prima, nici pe a doua sau pe a treia, încât pot să vă spun că acum vreo 20 de ani mă duceam cu o fiică duhovnicească acasă, la copilul ei, toamna, și întotdeauna ne rugam pentru începutul anului școlar, la început, după aia, anului universitar. Și făceam o rugăciune pentru începutul anului universitar dar după vreo cinci, șase ani de protocol, că ne intrase deja într-o obișnuință rugăciunea cu doamna respectivă, băiatul mi-a spus:

– Părinte, nu vă supărați, înainte de a începe slujba am și eu o mare rugăminte.

– O, gata!

Pregătit de dialog cu studentul, îl aud:

– Nu vă supărați dar facem rugăciunea asta de început de vreo șase, șapte ani. Nu aveți una și pentru sfârșit?

Asta este credința! Dacă vreți, vă dau și adresa dar nu este frumos, dar măcar bulevardul vi-l spun: Aurel Vlaicu! Știu și acum și de câte ori trec pe lângă casa lor îmi aduc aminte de acest lucru! Nu am mai îndrăznit să întreb pe cineva ce s-a întâmplat cu școala, dar a fost o lecție extraordinară pentru mine! Să știți că aceasta este credința, să asculți până la capăt, să închei ceea ce ai început și orice lucru pe care îl ai în minte să îl duci până la capăt!

Nu aveau ucenicii credință?! Uite că nu aveau! Este paradoxal! Izvorul credinței, care era Mântuitorul, nu era înconjurat de oameni credincioși! Să vă spun ceva: nici acum nu este înconjurat, pentru că noi ne amăgim de cele mai multe ori! Ne amăgim că suntem credincioși, cum? Că începem ziua cu mersul la biserică. Și cum o încheiem? Eu, de exemplu, vă spun, am început ziua la patru jumate în biserică, cu tot felul de discuții cu Enel-ul, că iar ne-au tăiat lumina în tot cartierul și vă pot spune că am o obligație de familie și merg la o cununie, la o nuntă, după ce fac aici cununia religioasă. Deci, știu cum o să închei ziua, dar nu o să o închei decât în aceeași notă, în afară de faptul că o să fie la fel de noapte cum a fost și când am plecat de acasă spre biserică la patru dimineață, când mă întorc acasă o să fie la fel, dar îmi păstrez să fi citit și începutul, și sfârșitul! Adică, încerc să fiu om credincios prin faptul că nu mă opresc la jumătatea mesajului. Cel mai comod pentru mine ar fi ca după o zi frumoasă de liturgică și de manifestare aici în cadrul cultului și în săptămâna Praznicului cel Mare al Adormirii Maicii Domnului să stau și eu să mă liniștesc. Ce ar însemna?! Liniștea nu ar însemna altceva decât întristarea pe care ucenicii au avut-o pentru că nu au ascultat că după răstignire urmează învierea! Păi, dacă tu aștepți să vină întâi Învierea și după aia om mai vedea, aștepți degeaba! Ordinea operațiunilor este asta, nu putem avea praznic fără Post înainte, nu putem să avem bucurie fără a ne învrednici să depășim momentul, nu ne putem împărtăși fără să ne spovedim înainte, să ne pocăim, să ne dăm seama unde am greșit, asta este ordinea operațiunilor!

Va să zică, să tragem, așa, o linie, să vedem ce este credința, până la urmă! Credința este adeverirea celor nădăjduite. Adică, eu din start știu că omul are putere. Dacă nu știți că omul are putere, vă recomand câteva cărți inclusiv din zilele noastre, de neuroplasticitate, să știți câtă putere are omul, că mintea este cea mai fantastică putere din Univers, dar dacă nu o folosim, să știți că e degeaba, rămâne prăfuită acolo, ca o carte în bibliotecă! Apropo de cărți, iar îmi aduc aminte de celebrele biblioteci în care toate cărțile sunt sigilate în același plastic cu care au fost sigilate cu mare grijă de editor, niște coperți adevărate, nici măcar nu știe proprietarul că au și contracoperta deosebită! Și l-am întrebat de ce nu le-a desfăcut.

– Nu, părinte, astea-s pentru nepoți!

Dacă nepotul are un bunic care nu a deschis o carte, credeți că acel nepot o să deschidă el vreo carte?! Asta-i credința! Avem colecții frumoase de credință! Materiale excepționale, tratate de Teologie, îndrumătoare de spovedanie cu 1.752 de întrebări, marea majoritate, ”asta nu-i pentru mine”, ”asta nu-i pentru mine, ia să vedem până la final…”. Avem colecțiile acestea pe care nimeni nu este curios măcar să le desfacă să le citească, să le parcurgă și să le trăiască! Credința este a trăi tot ce ai învățat! După ce ați citit, să spunem așa, șapte, opt cărți din Joe Dispenza, v-a rămas ceva?! După ce ați citit pe domnul profesor Dulcan, v-a rămas ceva? Treceți atunci la next level, la psihologii și psihoterapeuții zilelor noastre, v-a rămas ceva? Vă spun eu, foarte greu, pentru că atunci când începem să implementăm în viața noastră, primul neajuns pe care îl constatăm este că nu vă va crede nimeni. Pe mine nici acum nu mă crede nimeni cum de am reușit să scap de 32 de kilograme fără dietă! I-am lăsat să creadă fiecare ce a vrut, ca să mă lase în pace și dacă se trezește cineva, o să îi spun. Îmi aduc aminte de anii `90 că venise Ion Cristoiu de peste ocean cu vreo 140 de kilograme și a făcut el ce a făcut, a slăbit și a ajuns la vreo 90 și jurnaliștii l-au rugat să scrie și el o carte cu ce a făcut. Și el a spus:

– Nu vă supărați pe mine, dar unii au intrat în literatură cu ”Moromeții” iar eu să intru cu cartea de slăbit?!

V-am… patinat puțin prin zona aceasta ca să înțelegeți despre credință că nu este ușor. Dacă vreți să fiți credincioși cu adevărat și dacă vreți să vă vindecați și să vindecați și pe alții, dacă vreți să spuneți muntelui acesta să se ducă și se va duce, întrebați-vă în primul rând, foarte sincer, dacă este nevoie. Primul lucru pe care îl face un medic adevărat atunci când are de gând să vindece pe un om, trebuie să fie sinceritatea întrebării:

– Vrei să te faci sănătos?

Și o să spuneți:

– Cine nu vrea să fie sănătos?!

Dar când începeți să spuneți că vreți să fiți sănătos, aflați că primul lucru pe care trebuie să îl faceți este să scăpați de 15 kilograme, al doilea să nu mai puneți alcool în gură, al treilea să lăsați țigara, așa că o să vă întrebați dacă pentru asta v-ați dus la doctor, că doar vreți să vă faceți sănătos, nu sfânt!

Păi, nu poți să fii sănătos dacă nu ești sfânt! Ca să rămânem în zona credinței, dacă vreți vindecare, sfințiți-vă întâi! Asta ne-a transmis Evanghelia de astăzi! Au venit ucenicii și s-au lamentat:

– Dar noi de ce nu am putut să îl scoatem?

Așa ne lamentăm și noi:

– Cum adică?! Eu care am citit toată biblioteca, toate tratatele de medicină și am trecut și la tot felul de posibilități de vindecare, nu am reușit?!

Păi nu, că vindecarea nu stă în cărți, stă în seva care rămâne după ce ați uitat tot ce ați citit cărți! Asta este și credința! Credința nu este pe paragraf!

– Știți că am venit aici la biserică, vedeți că nu am venit în pantaloni scurți!

Dar asta contează?! Măi copii, vă spun ceva: chiar nu contează! Niște oameni frumoși pot să fie înaintea Mântuitorului și în costum de baie și chiar și fără! Nu vă asmut acum să veniți nu știu cum la biserică, dar vreau să vă spun atât, cel puțin eu personal vă iubesc așa cum sunteți, pentru că dincolo de haine este credința! Dincolo de atitudini este credința! Păi, dacă văd pe cineva, așa, foarte firoscos și… îmbrățișător de toate mulțimile, cred că imediat este un vindecător? Nu, trebuie să îi vezi efectele, să vezi ce simte el și ce simte cel îmbrățișat de el! Mai cunosc, așa, prin mimetism, că se fac un fel de celule în oglindă, să fac și eu așa, dar nu este așa, fraților, că nu are niciun efect! Ceea ce vedeți la mine, de exemplu, este numai și numai un efect, nu este o cauză! Să nu vă apucați acum să credeți că sunt niște gesturi vindecătoare! A, că scrie în cărți că îmbrățișarea de peste 20 de secunde are efecte, da, are, dar dacă cel care îmbrățișează este convins, altfel poți să stai 24 de ore îmbrățișat și după ce pleacă, pleacă și plictisit, pleacă și să nu se mai întoarcă niciodată să te vadă! Nu în asta constă vindecarea!

Vindecarea constă în sinceritate, constă în convingerea că spui muntelui de boală să se mute de aici, acolo! Credeți că de munții aceștia pe care îi mută constructorii este vorba în toată poezia aceasta a credinței?! Nu. Este muntele îngrijorării, este muntele facturii, este muntele cotei de TVA și așa mai departe! Chiar îmi permit să vă spun că am avut o discuție cu cineva:

– Ce ne facem, părinte, că a crescut de la 19 la 21?

– La ce te referi?!

– Ce știi dumneata?

– Așa, spune-mi și mie! Vrei să discutăm despre curent sau despre benzină? Hai să discutăm! Uite la curent, de exemplu. Ai un consum de 500 de kilowați pe lună la care factura este de o mie de lei, să spunem așa, o sumă rotundă. Ți-ai făcut socoteala cât înseamnă exact diferența de TVA?

Și când i-am spus că e vorba de vreo 30 de lei, m-a întrebat:

– Și ce propuneți?!

– Să te rogi, să te eliberezi de gândurile astea și Dumnezeu ți-a dat posibilitatea să câștigi măcar 30 de lei în plus în fiecare lună! Dar dacă stai cu capul în sac și te gândești că a venit TVA-ul peste tine, că iei informațiile amestecate de peste tot din toată media, și nu ești atent că este numai un prilej de a te ține într-un loc în care să nu vezi Învierea, să vezi numai moartea, ai plecat după fentă și ai încurcat jocul!

Trebuie să fiți puțin atenți. Dacă am educa copiii noștri să fie de o moralitate ireproșabilă, ar fi câteva instituții care ar dispărea. Ministerul Justiției nu ar mai avea ce să facă, la fel și Jandarmeria și Poliția. Dar noi o luăm invers, întărim Ministerul Justiției, întărim Jandarmeria, ca să ce?! Ca să vină cu materialul coercitiv?! Ca să ce?! Ca să fie foarte, foarte atenți ca să nu greșească copiii! Păi, nu așa stau lucrurile, dacă le arătăm numai moartea și răstignirea și ei nu mai văd Învierea, ei nu mai văd bucuria, nu mai văd ceea ce este frumos! Chiar credeți că lucrurile stau așa încât noi după aceea să mai ascultăm mesajele bune?! Să știți că mesajele bune nu sunt la sfârșit, ele sunt și la început și la sfârșit, și la mijloc, sunt peste tot! Numai că noi am fost prost educați să le luăm într-o cronologie care este slujitoarea sistemelor, ca să ne țină imediat într-o stare de apăsare! De exemplu, cineva care se aștepta ca după ce a căzut prețul barilului de petrol de la 155 la 78 în vreo doi ani, se aștepta să scadă și prețul la pompă la fel. Și i-am spus:

– Nu o să scadă.

– Părinte, dumneata ești nebun!

– Păi nu, pentru că dumneata nu știi că prețul de la pompă nu este făcut de prețul barilului, este de acciză, este de politici guvernamentale, este de altceva!

Și peste vreo două luni mi-a dat dreptate:

– Da, părinte, ați avut dreptate!

– Să îți spun eu acum cât era benzina când era barilul 158, cel mai mult! Era un preț la care acum ne uităm cu jind, dacă l-am avea acum, ce bine ar fi! De ce?! Pentru că era altfel inclusă toată povestea asta cu accizele!

Acum nu vă fac un curs de Economie, vă fac un curs de vindecare. Vindecați-vă înainte de a vă îmbolnăvi! Vindecați-vă cât mai aveți posibilitatea să judecați cu mintea proprie! Cel care judecă cu mintea lui este un om sănătos! Orice mesaj îmbrăcat în întunericul acesta tenebros al zvonerilor și răspândacilor poate să vă țină numai cu capul în jos, tot restul vieții și să vă plângeți de milă! Să spuneți în schimb:

– A, începe să se scumpească viața? Înseamnă că eu trebuie să am grijă mai mult de sănătatea mea, să nu mai folosesc medicamente, înseamnă că trebuie să dorm mai performant, să nu îmi mai pierd vremea pe rețelele sociale și atunci nu voi mai lua somnifere!

Păi, acei 30 de lei pe factura de lumină puteți să îi scoateți din factura de la sănătate, de la medicamente! Cum? Printr-o mai mare grijă! Și atunci vedeți că ceea ce vă prezintă alții că este Bau-Bau, eu vă prezint că este o mare șansă! Pentru că omul fără să aibă sabia deasupra capului nu poate să facă mare lucru, dar acum când vezi că ai nevoie de 30 de lei ca să acoperi factura asta, de 50 de lei ca să acoperi și factura de la gaze și de alții pentru impozit pe clădiri și așa mai departe, începi să fii mai atent cu tine, începi să conduci mai responsabil și să nu mai ai amenzi de circulație și când trageți linie, o să fiți mai câștigați decât când a început criza! O să dormiți mai performant, o să fiți mai atenți întotdeauna să nu mai cumpărați mai mult decât scrie pe listă, să nu mai aruncați nimic din ceea ce cumpărați și când faceți lista, dacă se întâmplă ceva, veniți la mine să v-o corectez! Și aduceți-vă aminte de nebunul acela care vă spune de nu știu când să nu mai luați la fentă coșul acela cu patru roți, luați două coșuri de mână! Să vedeți dacă vi le mai umpleți, că încep să vă tragă în jos! Dar acela pe roți se duce direct pe cont! Alunecă pe cont și se creează o turbionare de se golește contul și când ajungi acasă, peste trei zile vezi că brânza are mucegai dar nu trebuia să aibă mucegai, că ți-a mai rămas jumate de baton de nu știu ce că nu ți-ai dat seama că începe Postul și așa mai departe! Când trageți linie, vă spun că vă rămân banii de curent neatinși! Vă promit acest lucru!

Vedeți unde este adevăratul sens al Bisericii și al învățăturii de credință?! Nu este acolo unde credeți dumneavoastră! Ce credeți că noi vă chemăm la biserică să ne cumpărați lumânările ca să ne putem lua salariile?! Nu, vrem să vă învățăm să trăiți frumos! A trăi frumos înseamnă a nu mai pleca după fentă, a nu mai fi ușor manevrabili! Chiar se poate trăi frumos și ieftin! Știu ce vă spun. Dar nu la nivelul la care să vă scumpiți de aiurea! ”Nu mai plecăm în vacanță că e scump”! Singura cheltuială pe care vă recomand să nu o tăiați de pe listă este vacanța, pentru că în timpul vacanței se face o relaxare care vă va face să fiți mult mai performanți din toate punctele de vedere! Un om performant când intră într-un magazin știe că dacă și-a făcut o listă de acasă, bine a făcut, dacă nu și-a făcut o listă de acasă, și mai bine a făcut, să se rezume să scăpăm de această risipă alimentară! O să spuneți că sunt teme ecologice. Nu, fraților, sunt teme  creștinești! Vrei să ajuți pe cineva? Dă-i lucru proaspăt! Dă-i alimentul proaspăt, nu după ce te uiți tu în frigider și nu prea îți mai miroase bine, i-l dai vecinului că are cinci copii! Nu așa se face! Dacă suntem atenți, tot ceea ce înseamnă grija noastră pentru noi înșine poate să fie act de credință, dacă ascultăm până la capăt!

Încercați să vă stoarceți mintea, că eu v-am dat numai niște exemple, până în seara aceasta să găsiți ceva. V-am dat câteva direcții dar ce vreau să vă dau mai mult este convingerea mea că se poate trăi frumos și că noi putem să scoatem duhul lunatic din oricine, dacă avem credință cât un grăunte de muștar! Adică, deja când pornim la calea vindecării, deja să vedem omul vindecat, să vedem ruda noastră sau prietenul sau vecinul nostru vindecat deja de când am început fenomenul acesta frumos al vindecării! Sinceritatea și credința până la capăt să știți că vă vor transforma viețile! Aș vrea ca măcar un ceas după ce ajungeți acasă să nu uitați ce v-am spus și aș fi fericit ca unul dintre cei care mă ascultă să nu uite și atunci, cu siguranță că în spatele acelui unu vreau să văd și nepotul care s-a bucurat, vreau și un vecin care s-a bucurat să îmbrățișeze pe cineva și care să te trezească să spună:

– Hai vecine, să udăm doi pomi, că n-o fi foc!

Ce frumoasă este viața și ce ofertantă este criza, dacă nu vezi altceva decât că a înviat Hristos, nu că a fost răstignit! Nu că suntem omorâți de taxe, ci că suntem înviați și avem șansa să ne reinventăm trecând peste ele!

Din perspectiva cea nouă a mesajelor care sunt bune indiferent că sunt de început, de sfârșit sau de mijloc, mi-am îngăduit să schimb începutul acestei predici, jucându-mă cu piesele acestui puzzle minunat creat de părintele Marius Moșteanu pentru noi, ascultători, cititori, mai mult sau mai puțin credincioși… Îi mulțumesc părintelui pentru îngăduința de a reda aici cuvintele sale din predica de astăzi despre ”Vindecarea lunaticului”. Îi mulțumesc Veronicăi Cristina Radu pentru înregistrarea care mi-a permis să scriu aceste cuvinte și vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți până la sfârșit această poveste despre noi. Mulțumesc Nadiei Iancu pentru fotografiile care îmi îngăduie să prezint povestea în cea mai frumoasă formă a sa. Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru ideea dar și puterea pe care mi-a dat-o de a scrie aceste cuvinte aici, este o bucurie născută din recunoștință pură. Puteți asculta până la capăt întreaga predică pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=2YvYBWPkCCg