Urlă-așa de tare vântul,

Norii-aruncă-n noi cu ploaie,

De s-a speriat pământul

E primăvară cu acorduri de vioară

Ce rătăcesc prin mintea mea în prag de seară,

Când vântul încă-și plânge iarna lui pierdută,

Pescărușii stau cuminți

Printre stropii deși de ploaie,

Tu pe piele reci îi simți,

Ei simt doar că fac o baie!

AVENTURILE LUI RA LA MARE (16)

Ploaia se oprise pe la prânz şi un soare palid apăruse puţin, cât să încurajeze planurile de petrecere ale păsăretului şi peştilor. Pe înserat, faleza nu mai era chiar goală, oamenii profitau de orice ocazie să se bucure de aerul sărat al mării. Aşadar, condiţiile pentru farse erau prielnice.