Astăzi este o mare sărbătoare, din multe puncte de vedere: este duminică, este Praznicul cel Mare de pomenire a Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Tesalonic, dar pentru noi, astăzi este o zi foarte importantă pentru că este și sfințirea picturii Catedralei Mântuirii, o pictură care este exact pictura zilei.

Mozaicul este cel care adună, mozaicul este cel care din bucățele mici face un chip mare! Mozaicul este cel care ia din fiecare cotlon de nuanță și așezându-l acolo unde trebuie, dă un chip. În mozaic nu trebuie să lipsească nici negrul, după cum într-o societate nu va lipsi niciodată cel văzut negru de către alții, la fel cum în nicio clasă nu lipsește copilul problemă! Așa, într-un mozaic veți vedea că fără negru, fără non-culoarea aceasta, nu se poate contura mai nimic!

Povestea pe care o citiți este compusă din mai multe povești. Dacă ar fi să caut o reprezentare în plan tridimensional pe placul copilului din noi, povestea cu povești este asemenea acelor păpuși Matrioșka, în culori vibrante, una mare care le conține pe toate celelalte, identice dar de dimensiuni tot mai mici, până la cea din urmă sau cea dintâi, ”esența” celorlalte, care este plină. Cam ca Dumnezeu Cuvântul, Care ne conține pe toți, după chipul și asemănarea sa. Sau invers, nu degeaba e… reverse-lives! Acum invit pe fiecare să își aleagă… povestea care crede că le… conține pe celelalte!